2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ofiția v vz oficia

OFIȚIÁ vb. I. v. oficia.

Intrare: ofițiere
ofițiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofițiere
  • ofițierea
plural
  • ofițieri
  • ofițierile
genitiv-dativ singular
  • ofițieri
  • ofițierii
plural
  • ofițieri
  • ofițierilor
vocativ singular
plural
Intrare: ofiția
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofiția
  • ofițiere
  • ofițiat
  • ofițiatu‑
  • ofițiind
  • ofițiindu‑
singular plural
  • ofiția
  • ofițiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofițiez
(să)
  • ofițiez
  • ofițiam
  • ofițiai
  • ofițiasem
a II-a (tu)
  • ofițiezi
(să)
  • ofițiezi
  • ofițiai
  • ofițiași
  • ofițiaseși
a III-a (el, ea)
  • ofiția
(să)
  • ofițieze
  • ofiția
  • ofiție
  • ofițiase
plural I (noi)
  • ofițiem
(să)
  • ofițiem
  • ofițiam
  • ofițiarăm
  • ofițiaserăm
  • ofițiasem
a II-a (voi)
  • ofițiați
(să)
  • ofițiați
  • ofițiați
  • ofițiarăți
  • ofițiaserăți
  • ofițiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofiția
(să)
  • ofițieze
  • ofițiau
  • ofiția
  • ofițiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)