2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFENSAT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. – V. ofensa.

OFENSAT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. – V. ofensa.

ofensat, ~ă a [At: CARAGIALE, O. V. 182 / Pl: ~ați, ~e / E: ofensa] 1 Care a suferit o ofensă Si: insultat, jignit. 2 Supărat.

OFENSAT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit, o ofensă; insultat, jignit, supărat. Nu mai vrei să vezi copii ofensați și flămînzi. PAS, Z. I 79. ◊ (Substantivat) Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255.

*ofensát, -ă adj. și s. Acela care a suferit ofensa: în duel, alegerea armelor e a ofensatuluĭ.

OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.

OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.

ofensa [At: CALENDAR (1855), 75 / V: (înv) ofan~ / Pzi: ~sez / E: fr offenser] 1 vt A aduce cuiva o ofensă Si: a insulta, a jigni. 2 vr (Fam) A se supăra, simțindu-se jignit.

OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. ♦ (Familiar) Refl. A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa!

OFENSA vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].

OFENSA vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)

A SE OFENSA mă ~ez intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser

A OFENSA ~ez tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser

ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.

*ofenséz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-féndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorbă saŭ purtare nedemnă: a mustra pe cineva în fața inferiorilor luĭ, a-l ofensa. Fig. Acest tabloŭ ofensează gustu publiculuĭ. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ofensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 ofensea; conj. prez. 1 sg. să ofensez, 3 să ofenseze

ofensa (a ~) vb., ind. prez. 3 ofensea

ofensa vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 sg. și pl. ofensează; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenseze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFENSAT adj. insultat, jignit, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (Om ~.)

OFENSA vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.

OFENSA vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)

Intrare: ofensat
ofensat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofensat
  • ofensatul
  • ofensatu‑
  • ofensa
  • ofensata
plural
  • ofensați
  • ofensații
  • ofensate
  • ofensatele
genitiv-dativ singular
  • ofensat
  • ofensatului
  • ofensate
  • ofensatei
plural
  • ofensați
  • ofensaților
  • ofensate
  • ofensatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ofensa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofensa
  • ofensare
  • ofensat
  • ofensatu‑
  • ofensând
  • ofensându‑
singular plural
  • ofensea
  • ofensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofensez
(să)
  • ofensez
  • ofensam
  • ofensai
  • ofensasem
a II-a (tu)
  • ofensezi
(să)
  • ofensezi
  • ofensai
  • ofensași
  • ofensaseși
a III-a (el, ea)
  • ofensea
(să)
  • ofenseze
  • ofensa
  • ofensă
  • ofensase
plural I (noi)
  • ofensăm
(să)
  • ofensăm
  • ofensam
  • ofensarăm
  • ofensaserăm
  • ofensasem
a II-a (voi)
  • ofensați
(să)
  • ofensați
  • ofensați
  • ofensarăți
  • ofensaserăți
  • ofensaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofensea
(să)
  • ofenseze
  • ofensau
  • ofensa
  • ofensaseră
ofansa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofensat, ofensaadjectiv

  • 1. Care a suferit o ofensă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mai vrei să vezi copii ofensați și flămînzi. PAS, Z. I 79. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255. DLRLC
etimologie:
  • vezi ofensa DEX '98 DEX '09

ofensa, ofensezverb

  • 1. A aduce cuiva o ofensă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. DLRLC
    • format_quote Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. DLRLC
    • format_quote Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. DLRLC
    • 1.1. reflexiv familiar A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ce te-ai ofensat așa! DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.