8 definiții pentru odovăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

odovăi1 [At: ȘEZ. V, 136 / V: (reg) ~ia / Pzi: ~iesc / E: slv отъдавати, -ваѭ] 1 vr (Reg) A se termina. 2 vt (Mol) A învinge. 3 vt (Reg, c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A strica. 4 vt (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A distruge. 5 vt (Reg) A consuma. 6 vr (Mol) A obosi foarte tare într-o acțiune. Si: a se istovi. corectată

odovăi2 vt [At: LB / Pzi: ~iesc / E: slv оудвоити] (Înv) A repeta.

ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre haine, încălțăminte) A strica, a uza. Făcutu-mi-am opinci de fier... și umblat-am pînă le-am odovăit. RETEGANUL, la CADE.

ODOVĂI vb. 1. (Mold.) A se termina, a se încheia, a se sfîrși. Ascultă, oame, den ce materie ești și ce ești, și ce vei să fii, nu te mări, ce să fii plecat, vădzîndu-le că esti pămînt și iar în pâmint vei să te odovăiesti. CRON. SEC. XVIII, 13r. 2. (ȚR) A sărbători. Într-această zi să odovăiaște praznicul a cinstitei cruci. M 1698 sept., 92r, col. II. Să odovăiaște praznicul nașterii lui Hristos. M 1779 dec., 216v, col. II; cf. M 1779 mart., 47r, col. I; M 1780 sept., 161r, col. II. Etimologie: sl. otŭdavati. Cf. v i g ă z u i.

odovăĭésc v. tr. (vsl. sîrb. otdavati, bg. otdavam, predaŭ). Meh. Termin, isprăvesc. Mold. Rar. Consum: această sobă odovăĭește multe lemne. V. refl. S’a odovăit praznicu, s’a terminat efectu uneĭ sărbătorĭ împărăteștĭ în întrebuințarea cîntărilor care atîrnă de ĭa.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

odovăí (odovăiésc, odovăít), vb.1. (Olt.) A termina. – 2. (Mold., Trans.) A consuma a uza. – Sl. otudavati „a da” (Cihac, II, 225), sb. odavati „a da”. – Der. odavanie (var. odovanie), s. f. (a opta zi după o sărbătoare mare), din sl. otudavanije, sec. XVI, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

odovăí, odovăiésc, vb. IV (înv.) a termina, a isprăvi.

Intrare: odovăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • odovăi
  • odovăire
  • odovăit
  • odovăitu‑
  • odovăind
  • odovăindu‑
singular plural
  • odovăiește
  • odovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • odovăiesc
(să)
  • odovăiesc
  • odovăiam
  • odovăii
  • odovăisem
a II-a (tu)
  • odovăiești
(să)
  • odovăiești
  • odovăiai
  • odovăiși
  • odovăiseși
a III-a (el, ea)
  • odovăiește
(să)
  • odovăiască
  • odovăia
  • odovăi
  • odovăise
plural I (noi)
  • odovăim
(să)
  • odovăim
  • odovăiam
  • odovăirăm
  • odovăiserăm
  • odovăisem
a II-a (voi)
  • odovăiți
(să)
  • odovăiți
  • odovăiați
  • odovăirăți
  • odovăiserăți
  • odovăiseți
a III-a (ei, ele)
  • odovăiesc
(să)
  • odovăiască
  • odovăiau
  • odovăi
  • odovăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

odovăi

etimologie: