7 definiții pentru odontotehnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor. Cf. fr. odontotechnie.

odontotehnică a [At: DN3 / Pl: ~ici / E: cf fr odontotechnie] Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor.

ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor. – Cf. fr. odontotechnie.

ODONTOTÉHNICĂ s.f. Arta de a conserva dinții, plombându-i sau înlocuindu-i pe cei cariați. [Gen. -cii. / cf. fr. odontotechnie].

ODONTOTÉHNICĂ s. f. arta de a conserva dinții, plombându-i sau înlocuindu-i pe cei cariați; tehnica dentară. (după fr. odontotechnie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

odontotéhnică s. f., g.-d. art. odontotéhnicii

odontotéhnică s. f., g.-d. art. odontotéhnicii

Intrare: odontotehnică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odontotehnică
  • odontotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • odontotehnici
  • odontotehnicii
plural
vocativ singular
plural

odontotehnică

  • 1. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: