odârnit, ~ă a [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: odârni] (Reg) 1 Înțărcat². 2 Lipsit de energie fizică. 3 Lipsit de vigoare.

odârli v vz odârni

odârni [At: IOVESCU, N. 133 / V: ~rli / Pzi: ~nesc / E: srb odrenuti] 1 vt (Ban; Olt; c.i. puiul unui animal) A înțărca. 2 vi (Reg; rar) A-i fi foarte foame. 3 vi (Reg; rar) A fî foarte obosit. 4 vr (Reg; îf odârli) A-și pierde vigoarea și prospețimea Si: a se jigări, a se sfriji.

ODÎRNI (-nesc) vb. tr. și refl. Olten. 🐑 A înțărca: la Ales se odîrnesc și se aleg mieii de oi și iezii de capre (LIUB.) [srb. odrenuti].

odîrnésc v. intr. (sîrb. odrenuti). Vest. Înțarc. Fig. Nu maĭ pot de foame saŭ de osteneală. V. dăhulez, sfrejesc și ocîrjesc.

odîrni (-nesc, -it), vb. – (Olt.) A înțărca. Sb. odrenuti „a alunga” (Candrea).

odârni, odârnesc, vb. IV (reg.) 1. a înțărca. 2. a fi sleit de foame și de oboseală.

ODÎRNI vb. IV. (Prin Ban. și Olt.) 1. Tranz. (Complementul indică un animal sugaci) A înțărca. cf. SCRIBAN, D., GR. BĂN. Am odîrnit mieii. com. din Sasca Montană – Moldova Nouă. ◊ refl. pas. La ales să odîrnesc (să înțarcă) și să aleg mieii de oi și iezii de capre. LIUBA-IANA, M. 109, cf. H XVIII 139. 2. Intranz. (Rar) A nu mai putea de foame sau de osteneală. cf. SCRIBAN, D. 3. Refl. (Regional, în forma odîrli) A-și pierde vigoarea și prospețimea; a se sfriji, a se jigări. cf. IOVESCU, N. 133. – prez. ind.: odîrnesc. – Și: odîrli vb. IV. – Din scr. odrenuti „a alunga, a îndepărta”.