5 definiții pentru ocolitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCOLITÓR, -OÁRE, ocolitori, -oare, adj. Care ocolește. – Ocoli + suf. -tor.

ocolitor, ~oare [At: ȘEZ IV, 153 / Pl: ~ri, ~oare / E: ocoli + -tor] 1 a Care ocolește (8-9). 2 sf (Reg) Tip de țesătură nedefinit mai îndeaproape. 3 sf (Reg) Haină țărănească pentru femei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*ocolitór adj. m., pl. ocolitóri; f. sg. și pl. ocolitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCOLITOR adj. înconjurător, ocolit. (Un drum ~.)

Intrare: ocolitor
ocolitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocolitor
  • ocolitorul
  • ocolitoru‑
  • ocolitoare
  • ocolitoarea
plural
  • ocolitori
  • ocolitorii
  • ocolitoare
  • ocolitoarele
genitiv-dativ singular
  • ocolitor
  • ocolitorului
  • ocolitoare
  • ocolitoarei
plural
  • ocolitori
  • ocolitorilor
  • ocolitoare
  • ocolitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocolitor

etimologie:

  • Ocoli + sufix -tor.
    surse: DEX '09