7 definiții pentru ochitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCHITÚRĂ, ochituri, s. f. Privire, căutătură din ochi1. – Ochi2 + suf. -tură.

ochitu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: ochi2 + -tură] (Înv) Privire.

OCHITÚRĂ, ochituri, s. f. (Rar) Privire, căutătură din ochi1. – Ochi2 + suf. -tură.

OCHITÚRĂ, ochituri, s. f. 1. Privire, căutătură din ochi. Văzind ei așa, au zis ca să se lupte din ochitură. Se uită o dată feciorul împăratului la zmeu și-l înfioră. SEVASTOS, la TDRG. 2. Acțiunea de a ochi; ochire (2). Vînător cu ochitură bună.

OCHITÚRĂ ~i f. rar Privire aruncată asupra cuiva; uitătură; cătătură. /ochi + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ochitúră s. f., g.-d. art. ochitúrii; pl. ochitúri

ochitúră s. f., g.-d. art. ochitúrii; pl. ochitúri

Intrare: ochitură
ochitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ochitu
  • ochitura
plural
  • ochituri
  • ochiturile
genitiv-dativ singular
  • ochituri
  • ochiturii
plural
  • ochituri
  • ochiturilor
vocativ singular
plural

ochitură

etimologie:

  • Ochi + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98