2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ocei vr [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 102v/26 / Pzi: ~esc / E: slv отъчаꙗти] (Înv) A-și pierde speranța Si: a se descuraja, a deznădăjdui.
OCEI vb. (Mold., ȚR) A se descuraja, a deznădăjdui. A: Nime să nu oceiască, fraților, de păcate, ce să răbdăm. DOSOFTEI, VS. B: Asupra priiatenului bun, de vei zmulge și armă, tot nu te ocei. ALB., 51r. Ca să nu să oceiască de înviere și să să nădăjduiască de judecată. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: sl. otŭčajati. Vezi și oceaianie, oceință, oceit.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oceĭésc (mă) v. refl. (vsl. otŭčaĭati). L. V. Mă desnădăjduĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ocei (-ceiesc, it), vb. refl. – A despera. Sl. otucejati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. (înv.) oceianie (var. o(t)ceaianie), s. f. (desperare), din sl. otucejanije; oceință, s. f. (desperare.)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ocei, oceiesc, vb. IV (înv.) a se descuraja, a desnădăjdui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||