Definiția cu ID-ul 504071:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ocei (-ceiesc, it), vb. refl. – A despera. Sl. otucejati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. (înv.) oceianie (var. o(t)ceaianie), s. f. (desperare), din sl. otucejanije; oceință, s. f. (desperare.)