2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCCITÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Occitania (sudul Franței). ◊ (s. n.) ansamblu de dialecte vorbite de occitani. ◊ (s. f.) vechea limbă provesală sau limba trubadurilor. (< fr. occitan)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OCCITÁNĂ s. f. (cf. fr. occitane): limbă romanică din grupul occidental, vorbită de provensali în regiunile Gascogne, Languedoc, Limousin, Auvergne și Provence din sudul Franței. I se mai spune și provensală (cf. fr. provençale, după lat. provinciales „locuitori ai regiunii Provincia”). O. există ca limbă în forma dialectelor sale cunoscute sub denumirea de langue d’oc. În această limbă a fost creată în secolele al XII-lea și al XIII-lea poezia lirică a trubadurilor, care a influențat în mare măsură poezia medievală din alte țări. Ea a fost însă înlocuită de franceză în diverse sfere de activitate, în urma cuceririi „Provinciei” de către francezi (în secolele al XIV-lea și al XV-lea). În secolul al XIX-lea a cunoscut o anumită înviorare prin promovarea ei în literatură, mai ales de poetul Mistral. În momentul de față, în tot sudul Franței se vorbește franceza; occitana (provensala) a pierdut mult din teren și a rămas mai mult o limbă a conversației familiale.

Intrare: occitană
occitană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • occita
  • occitana
plural
genitiv-dativ singular
  • occitane
  • occitanei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: occitan
occitan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • occitan
  • occitanul
  • occitanu‑
  • occita
  • occitana
plural
  • occitani
  • occitanii
  • occitane
  • occitanele
genitiv-dativ singular
  • occitan
  • occitanului
  • occitane
  • occitanei
plural
  • occitani
  • occitanilor
  • occitane
  • occitanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)