12 definiții pentru ocazional


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocazional, ~ă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 105/15 / P: ~zi-o~ / S și: ~asi~ / Pl: ~i, ~e / E: it occasionale, fr occasionnel] 1 (Înv) Care prilejuiește ceva. 2 Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 3 Care se ivește întâmplător.

OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.

OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se ivește întâmplător; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a întâlnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.

OCAZIONÁL, -Ă, ocazionali, -e, adj. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment; de ocazie. Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional. VORNIC., P. 12.

OCAZIONÁL, -Ă adj. De ocazie, pentru o ocazie. ♦ Întâmplător. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnel].

OCAZIONÁL, -Ă adj. care are loc cu o anumită ocazie. ◊ care se ivește întâmplător. ◊ (adv.) din întâmplare, accidental. (< fr. occasionnel)

OCAZIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se produce cu o anumită ocazie. [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnel

*ocazionál, -ă adj. (fr. occasionnel, mlat. occasionalis). Care aduce ocaziune: predicile luĭ Tetzel fură cauza ocazională a reformeĭ luĭ Luter. Accidental, întîmplător. Adv. Cu vre-o ocaziune, din întîmplare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocazionál (-zi-o-) adj. m., pl. ocazionáli; f. ocazionálă, pl. ocazionále

ocazionál adj. m. (sil. -zi-o-), pl. ocazionáli; f. sg. ocazionálă, pl. ocazionále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCAZIONÁL adj. v. întâmplător.

OCAZIONAL adj. accidental, incidental, întîmplător, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~. )


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISCURS OCAZIONAL (< fr. discours occasionnel ; lat. discursus și occasio, cădere) Specia a discursului rostit în împrejurări diferite și cu subiecte din domenii variate. Ex. Discursul rostit de M. Sadoveanu cu prilejul centenarului nașterii lui M. Eminescu (1950). „În mai puțin de două decenii M. Eminescu a rupt drumuri nouă în poezia românească. S-a adîncit – scafandru unic și uimitor – în mitul și lirica populară. A restituit poporului – maestru și șlefuitor – diamantele sufletului generațiilor acestui neam. Poporul, pentru Eminescu, nu era cel convențional al patriotarzilor; oamenii lui vechi care-i hrăneau arta erau băștinașii din veac, de la Boeribista și Deceneu... Strămoșii lui erau pămîntenii de la Rovine... Ritmurile nouă, rimele rare, bogăția expresiilor poetice au apărut la noi în deceniul al nouălea al veacului trecut, odată cu el... De la epitetul convențional, M. Eminescu se înalță brusc, ca într-o fîlfîire de păuni și ca într-un ”colb de pietre scumpe„ la vorbele care, despărțite și izolate de la începutul limbii, dintr-odată se cunosc și se logodesc într-o bucurie tainică...”

Intrare: ocazional
ocazional adjectiv
  • silabație: -zi-o-nal
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocazional
  • ocazionalul
  • ocazionalu‑
  • ocaziona
  • ocazionala
plural
  • ocazionali
  • ocazionalii
  • ocazionale
  • ocazionalele
genitiv-dativ singular
  • ocazional
  • ocazionalului
  • ocazionale
  • ocazionalei
plural
  • ocazionali
  • ocazionalilor
  • ocazionale
  • ocazionalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ocazional

  • 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional. VORNIC., P. 12.
      surse: DLRLC
  • 2. Care se ivește întâmplător; de ocazie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: accidental întâmplător

etimologie: