OCARINĂ, ocarine, s. f. Instrument muzical de teracotă, de formă ovală, cu găuri; scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului. Madala făcu un semn... cucului cu glas de ocarină. C. PETRESCU, R. DR. 93. O instrumentație bizară din concertul căreia nu lipsea nici piculina, nici oboiul, nici trîmbița... nici ocarina. HOGAȘ, M. N. 86.