opțiuni
  • info

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obtenebra vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 82 / Pzi: ~rez / E: lat obtenebrare] (Nob) A întuneca.

OBTENEBRA vb. I. tr. (Liv.) A întuneca, a eclipsa. [Cf. lat. obtenebrare, it. ottenebrare].

OBTENEBRA vb. tr. a întuneca, a eclipsa. (< lat. obtenebrare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obtenebra vb., ind. prez. 3 sg. obtenebrează

Intrare: obtenebra
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obtenebra
  • obtenebrare
  • obtenebrat
  • obtenebratu‑
  • obtenebrând
  • obtenebrându‑
 singular plural
  • obtenebrează
  • obtenebrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obtenebrez
 (să)
  • obtenebrez
  • obtenebram
  • obtenebrai
  • obtenebrasem
a II-a (tu)
  • obtenebrezi
 (să)
  • obtenebrezi
  • obtenebrai
  • obtenebrași
  • obtenebraseși
a III-a (el, ea)
  • obtenebrează
 (să)
  • obtenebreze
  • obtenebra
  • obtenebră
  • obtenebrase
plural I (noi)
  • obtenebrăm
 (să)
  • obtenebrăm
  • obtenebram
  • obtenebrarăm
  • obtenebraserăm
  • obtenebrasem
a II-a (voi)
  • obtenebrați
 (să)
  • obtenebrați
  • obtenebrați
  • obtenebrarăți
  • obtenebraserăți
  • obtenebraseți
a III-a (ei, ele)
  • obtenebrează
 (să)
  • obtenebreze
  • obtenebrau
  • obtenebrară
  • obtenebraseră
Intrare: obtenebrat
obtenebrat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obtenebrat
  • obtenebratul
  • obtenebratu‑
  • obtenebrată
  • obtenebrata
plural
  • obtenebrați
  • obtenebrații
  • obtenebrate
  • obtenebratele
genitiv-dativ singular
  • obtenebrat
  • obtenebratului
  • obtenebrate
  • obtenebratei
plural
  • obtenebrați
  • obtenebraților
  • obtenebrate
  • obtenebratelor
vocativ singular — —
plural — —
obtenebrare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obtenebrare
  • obtenebrarea
plural
  • obtenebrări
  • obtenebrările
genitiv-dativ singular
  • obtenebrări
  • obtenebrării
plural
  • obtenebrări
  • obtenebrărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obtenebra, obtenebrezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.