2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obstinațiune sf vz obstinație

OBSTINAȚIÚNE s.f. v. obstinație.

*obstinațiúne f. (lat. obstinátio, -ónis). Îndărătnicie, încăpățînare. – Și -áție.

OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.

obstenație sf vz obstinație

obstinație sf [At: FN 15 / V: (iuz) ~iune, ~tenație / Pl: ~ii / E: lat obstinatio, -onis, fr obstination] (Rar) 1 Îndărătnicie. 2 Îndârjire.

OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. (Livr.) Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.

OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. (Franțuzism) Încăpățînare, îndărătnicie.

OBSTINÁȚIE s.f. (Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio].

OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obstináție (-ți-e) s. f., art. obstináția (-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (-ți-i-)

obstináție s. f. (sil. -ți-e), art. obstináția (sil.-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBSTINÁȚIE s. v. încăpățânare, îndărătnicie, îndârjire, înverșunare.

obstinație s. v. ÎNCĂPĂȚÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE. ÎNDÎRJIRE. ÎNVERȘUNARE.

Intrare: obstinațiune
obstinațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obstinație
obstinație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstinație
  • obstinația
plural
  • obstinații
  • obstinațiile
genitiv-dativ singular
  • obstinații
  • obstinației
plural
  • obstinații
  • obstinațiilor
vocativ singular
plural
obstinațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstinațiune
  • obstinațiunea
plural
  • obstinațiuni
  • obstinațiunile
genitiv-dativ singular
  • obstinațiuni
  • obstinațiunii
plural
  • obstinațiuni
  • obstinațiunilor
vocativ singular
plural

obstinație obstinațiune

etimologie: