2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obeștui v vz obști

obștesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688) 5/13 / Pl: ~ești / E: obște + -esc] 1 Care privește poporal. 2 Care aparține poporului. 3 (Pex) Colectiv. 4 (Înv; îs) ~ească adunare Organ legislativ suprem în țările românești. 5 (Pex) Consiliu consultativ. 6 (Îs) Casă ~ească Consiliu comunal. 7 (Îs) Sfat ~ Adunare. 8 (Pfm; îe) A-și da ~ul sfârșit A muri. 9 (Înv) Unanim. 10 Obișnuit. 11 (Înv) Care privește colectivitatea călugărilor dintr-o mănăstire. corectată

obști [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 41r/31 / V: (reg) obeștui / Pzi: ~tesc / E: vsl обьщити] (Înv) 1 vr (D. oameni) A se alătura celorlalți în păreri, în acțiuni etc. Si: (înv) a se însoți, a se întovărăși. 2 vt A anunța.

OBȘTÉSC, -EASCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în Țările Române, Adunare Națională; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĭštiti sau din obște.

OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obște.

OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Comun pentru tot poporul, care aparține întregului popor; public, general, colectiv. Proprietatea obștească asupra mijloacelor de producție. Muncă de folos obștesc.După vrednicia lui și după săvîrșirea învățăturii e chemat la slujbele obștești. SADOVEANU, E. 27. Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire? ALECSANDRI, O. 91. Cei ce ostenesc întru binele obștesc, Neprivind la răsplătire, Sînt prea vrednici de cinstire. DONICI, F. 19. ◊ (învechit) Obșteasca adunare = reprezentanța poporului, adunarea națională. O trimise la obșteasca adunare. NEGRUZZI, S. I 225. Erau din drept mădidari ai sfatului domnesc și ai obșteștilor adunări. BĂLCESCU, O. I 17. Impăratul... Porunci să s-adune obșteasca adunare. ALEXANDRESCU, M. 331. ◊ Expr. A-și da obștescul sfîrșit = a muri. Sînt în clipa de a-mi da obștescul sfîrșit. ISPIRESCU, E. 41.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. ◊ Refl. pas. Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503.

OBȘTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de obște; propriu obștii. Viață ~ească. Interese ~ești. 2) Care se referă la deservirea benevolă (politică, culturală, profesională etc.) a necesităților societății. Muncă ~ească. Treburi ~ești. 3) Care este comun pentru toți; destinat tuturor; comun; colectiv. Avut ~. Datorie ~ească. /obște + suf. ~esc

A OBȘTÍ ~ésc tranz. înv. A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. /<sl. obištiti

obștesc a. 1. public: obșteasca obișnuită Adunare; 2. comun: obștescul sfârșit.

obștì v. a divulga, a face cunoscut: el obști, că armia va ședea 15 zile BĂLC.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obștésc adj. m., f. obșteáscă; pl. m. și f. obștéști

obștí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 obșteáscă

obștésc adj. m., f. obșteáscă; pl. m. și f. obștéști

obștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obșteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBȘTÉSC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)

OBȘTESC adj. 1. colectiv, comun, general, public. (Probleme de interes ~.) 2. general, universal. (Pace ~.)

Intrare: obștesc
obștesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obștesc
  • obștescul
  • obștescu‑
  • obștească
  • obșteasca
plural
  • obștești
  • obșteștii
  • obștești
  • obșteștile
genitiv-dativ singular
  • obștesc
  • obștescului
  • obștești
  • obșteștii
plural
  • obștești
  • obșteștilor
  • obștești
  • obșteștilor
vocativ singular
plural
Intrare: obști
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obști
  • obștire
  • obștit
  • obștitu‑
  • obștind
  • obștindu‑
singular plural
  • obștește
  • obștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obștesc
(să)
  • obștesc
  • obșteam
  • obștii
  • obștisem
a II-a (tu)
  • obștești
(să)
  • obștești
  • obșteai
  • obștiși
  • obștiseși
a III-a (el, ea)
  • obștește
(să)
  • obștească
  • obștea
  • obști
  • obștise
plural I (noi)
  • obștim
(să)
  • obștim
  • obșteam
  • obștirăm
  • obștiserăm
  • obștisem
a II-a (voi)
  • obștiți
(să)
  • obștiți
  • obșteați
  • obștirăți
  • obștiserăți
  • obștiseți
a III-a (ei, ele)
  • obștesc
(să)
  • obștească
  • obșteau
  • obști
  • obștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obștesc

  • 1. Care privește poporul, care aparține poporului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Proprietatea obștească asupra mijloacelor de producție. Muncă de folos obștesc.
    • După vrednicia lui și după săvîrșirea învățăturii e chemat la slujbele obștești. SADOVEANU, E. 27.
    • Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire? ALECSANDRI, O. 91.
    • Cei ce ostenesc întru binele obștesc, Neprivind la răsplătire, Sînt prea vrednici de cinstire. DONICI, F. 19.
    • 1.2. învechit Obștească Adunare = organ legislativ suprem în Țările Române, Adunare Națională.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • O trimise la obșteasca adunare. NEGRUZZI, S. I 225.
        surse: DLRLC
      • Erau din drept mădulari ai sfatului domnesc și ai obșteștilor adunări. BĂLCESCU, O. I 17.
        surse: DLRLC
      • Împăratul... Porunci să s-adune obșteasca adunare. ALEXANDRESCU, M. 331.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A-și da obștescul sfârșit = muri (verb)
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sînt în clipa de a-mi da obștescul sfîrșit. ISPIRESCU, E. 41.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Obște + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

obști

  • 1. învechit A anunța tuturor.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: anunța vesti înștiința 2 exemple
    exemple
    • El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503.
      surse: DLRLC

etimologie: