2 definiții pentru obstacula

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSTACULA vb. tr. a împiedica, a îngreuna, a bara. (după it. ostacolare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obstacula vb., ind. prez. 3 sg. obstaculea

Intrare: obstacula
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obstacula
  • obstaculare
  • obstaculat
  • obstaculatu‑
  • obstaculând
  • obstaculându‑
singular plural
  • obstaculea
  • obstaculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obstaculez
(să)
  • obstaculez
  • obstaculam
  • obstaculai
  • obstaculasem
a II-a (tu)
  • obstaculezi
(să)
  • obstaculezi
  • obstaculai
  • obstaculași
  • obstaculaseși
a III-a (el, ea)
  • obstaculea
(să)
  • obstaculeze
  • obstacula
  • obstaculă
  • obstaculase
plural I (noi)
  • obstaculăm
(să)
  • obstaculăm
  • obstaculam
  • obstacularăm
  • obstaculaserăm
  • obstaculasem
a II-a (voi)
  • obstaculați
(să)
  • obstaculați
  • obstaculați
  • obstacularăți
  • obstaculaserăți
  • obstaculaseți
a III-a (ei, ele)
  • obstaculea
(să)
  • obstaculeze
  • obstaculau
  • obstacula
  • obstaculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obstacula, obstaculezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.