2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obrintit1 sn [At: H XVII, 75 / V: obrân~ / Pl: (rar) ~uri / E: obrinti] (Reg) 1-2 Obrinteală (1-2).

obrintit2, ~ă a [At: CALENDARIU (1814), 167/1 / V: (reg) obrân~ / Pl: ~iți, ~e / E: obrinti] 1-2 (Îvp; d. răni, bube) Inflamat (din cauza frigului). 3 (Reg; d. persoane) Slăbănog.

OBRÂNTÍ vb. IV v. obrinti.

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

obrinti [At: CANTEMIR, HR. 314 / V: (reg) obli~, obrân~, obren~, opr~ / Pzi: ~tesc / E: slv обѧтрити] 1-4 vri (Îvp; d. răni, bube) A (se) inflama (din cauza frigului) Si: (reg) a (se) boboti, a (se) cățeli. 5 vt (Reg; nob) A nu lăsa în pace pe cineva Si: a tulbura.

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrântí vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

OBRINTÍ, pers. 3 obrintește, vb. IV. Refl. și intranz. (Popular; despre răni; p. ext. despre corp sau părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.

A OBRINTÍ ~éște pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face să se obrintească. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

A SE OBRINTÍ se ~éște intranz. pop. (despre răni sau părți rănite ale corpului) A se inflama prin răceală sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr’un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT].

obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obrintí (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 să obrinteáscă

obrintí vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrinteáscă

arată toate definițiile

Intrare: obrintit
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrintit
  • obrintitul
  • obrintitu‑
plural
  • obrintituri
  • obrintiturile
genitiv-dativ singular
  • obrintit
  • obrintitului
plural
  • obrintituri
  • obrintiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: obrinti
  • silabație: o-brin-ti info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrinti
  • obrintire
  • obrintit
  • obrintitu‑
  • obrintind
  • obrintindu‑
singular plural
  • obrintește
  • obrintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrintesc
(să)
  • obrintesc
  • obrinteam
  • obrintii
  • obrintisem
a II-a (tu)
  • obrintești
(să)
  • obrintești
  • obrinteai
  • obrintiși
  • obrintiseși
a III-a (el, ea)
  • obrintește
(să)
  • obrintească
  • obrintea
  • obrinti
  • obrintise
plural I (noi)
  • obrintim
(să)
  • obrintim
  • obrinteam
  • obrintirăm
  • obrintiserăm
  • obrintisem
a II-a (voi)
  • obrintiți
(să)
  • obrintiți
  • obrinteați
  • obrintirăți
  • obrintiserăți
  • obrintiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrintesc
(să)
  • obrintească
  • obrinteau
  • obrinti
  • obrintiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrânti
  • obrântire
  • obrântit
  • obrântitu‑
  • obrântind
  • obrântindu‑
singular plural
  • obrântește
  • obrântiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrântesc
(să)
  • obrântesc
  • obrânteam
  • obrântii
  • obrântisem
a II-a (tu)
  • obrântești
(să)
  • obrântești
  • obrânteai
  • obrântiși
  • obrântiseși
a III-a (el, ea)
  • obrântește
(să)
  • obrântească
  • obrântea
  • obrânti
  • obrântise
plural I (noi)
  • obrântim
(să)
  • obrântim
  • obrânteam
  • obrântirăm
  • obrântiserăm
  • obrântisem
a II-a (voi)
  • obrântiți
(să)
  • obrântiți
  • obrânteați
  • obrântirăți
  • obrântiserăți
  • obrântiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrântesc
(să)
  • obrântească
  • obrânteau
  • obrânti
  • obrântiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obrinti obrânti

  • 1. popular (Despre răni, bube sau, prin extensiune, despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inflama tumefia umfla attach_file un exemplu
    exemple
    • În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.
      surse: DLRLC

etimologie: