2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obricit2, ~ă a vz obrocit1

obricit1, ~ă a vz obrăcit

OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Olt.) A opri, a împiedica pe cineva să facă ceva.

OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.

obricésc (mă), V. obrocesc 2.

2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m’am obricit să nu maĭ fumez.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: obricit
obricit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obricit
  • obricitul
  • obricitu‑
  • obrici
  • obricita
plural
  • obriciți
  • obriciții
  • obricite
  • obricitele
genitiv-dativ singular
  • obricit
  • obricitului
  • obricite
  • obricitei
plural
  • obriciți
  • obriciților
  • obricite
  • obricitelor
vocativ singular
plural
Intrare: obrici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrici
  • obricire
  • obricit
  • obricitu‑
  • obricind
  • obricindu‑
singular plural
  • obricește
  • obriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obricesc
(să)
  • obricesc
  • obriceam
  • obricii
  • obricisem
a II-a (tu)
  • obricești
(să)
  • obricești
  • obriceai
  • obriciși
  • obriciseși
a III-a (el, ea)
  • obricește
(să)
  • obricească
  • obricea
  • obrici
  • obricise
plural I (noi)
  • obricim
(să)
  • obricim
  • obriceam
  • obricirăm
  • obriciserăm
  • obricisem
a II-a (voi)
  • obriciți
(să)
  • obriciți
  • obriceați
  • obricirăți
  • obriciserăți
  • obriciseți
a III-a (ei, ele)
  • obricesc
(să)
  • obricească
  • obriceau
  • obrici
  • obriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obrici

  • 1. regional A împiedica pe cineva să facă ceva.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: opri

etimologie: