2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obréjă (est) și -je (vest) f., pl. ĭ (sîrb. obrežje, mal, cheŭ, d. breg, dîmb, deal, vsl. brĭegŭ, d. vgerm. berg, munte; pol. pobrzeže, plajă). Est. Rar. Costișă pe malu unuĭ rîŭ. Trans. Loc pe mal rămas după retragerea apeĭ. Loc șes, podiș. V. renie.[1]

  1. După DER (1958-1966), și obreaje (cu var. obrejie). — LauraGellner

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obreáje (-éji), s. f. – (Olt., Trans.) Pantă, mal. – Var. obrejie. Sb. obrežje (Candrea; Scriban). Der. din bg. obruši „parte înaltă”, cf. obîrșie (Conev 41) pare mai puțin sigură.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Obreaj/e, -ie v. Obrejie II 1, 3.

Intrare: Obreaje
Obreaje nume propriu
nume propriu (I3)
  • Obreaje
Intrare: obreaje
substantiv feminin (F124.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obreaje
  • obreajea
plural
  • obreji
  • obrejile
genitiv-dativ singular
  • obreji
  • obrejii
plural
  • obreji
  • obrejilor
vocativ singular
plural