3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obrazire sf [At: N. TEST. (1648) / Pl: ~ri / E: vsl образити] (Înv) Reprezentare.

obrazíre f. (după vsl. voobraženiĭe. V. obraz). Vechĭ. Prototip.

obrăzi [At: CORESI, EV. 547 / V: (înv) ~zui, (cscj) ~za / Pzi: ~zesc / E: obraz] 1 vr (Înv) A se face de râs. 2 vt (Îvr) A certa. 3 vr (Reg) A se supăra.

A OBRĂZÁ ~ésc tranz. fam. (persoane) A trata cu observații moralizatoare; a probozi; a dojeni; a mustra. [Sil. -bră-] /Din obraz


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obrazíre s.f. (înv.) întruchipare, reprezentare.

obrăzí, obrăzésc, vb. IV (înv.) a se face de ocară; a certa, a ocărî; a se supăra.

Intrare: obrazire
obrazire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obrăzi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrăzi
  • obrăzire
  • obrăzit
  • obrăzitu‑
  • obrăzind
  • obrăzindu‑
singular plural
  • obrăzește
  • obrăziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrăzesc
(să)
  • obrăzesc
  • obrăzeam
  • obrăzii
  • obrăzisem
a II-a (tu)
  • obrăzești
(să)
  • obrăzești
  • obrăzeai
  • obrăziși
  • obrăziseși
a III-a (el, ea)
  • obrăzește
(să)
  • obrăzească
  • obrăzea
  • obrăzi
  • obrăzise
plural I (noi)
  • obrăzim
(să)
  • obrăzim
  • obrăzeam
  • obrăzirăm
  • obrăziserăm
  • obrăzisem
a II-a (voi)
  • obrăziți
(să)
  • obrăziți
  • obrăzeați
  • obrăzirăți
  • obrăziserăți
  • obrăziseți
a III-a (ei, ele)
  • obrăzesc
(să)
  • obrăzească
  • obrăzeau
  • obrăzi
  • obrăziseră
obrăza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obrăzire
obrăzire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrăzire
  • obrăzirea
plural
  • obrăziri
  • obrăzirile
genitiv-dativ singular
  • obrăziri
  • obrăzirii
plural
  • obrăziri
  • obrăzirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)