2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obrăzuire sf vz obrezuire

OBRĂZUÍ, obrăzuinesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa pe cineva sau ceva; a schița. – Obraz + suf. -ui.

obrăzui1 vt [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 208 / Pzi: ~esc / E: obraz] (Îvr) 1 A reprezenta. 2 A schița.

OBRĂZUÍ, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa; a schița. – Obraz + suf. -ui.

OBRĂZUÍ, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A reprezenta, a înfățișa, a reda; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagu învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208.

obrezuĭésc v. tr. (vsl. obrĭezovati. V. retez 2). L. V. Circumcid. – Și obrăz- (după răzuĭesc saŭ obraz).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obrăzuí (a ~) (înv.) (o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiésc, imperf. 3 sg. obrăzuiá; conj. prez. 3 să obrăzuiáscă

obrăzuí vb. (sil. -bră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiésc, imperf. 3 sg. obrăzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. obrăzuiáscă

Intrare: obrăzuire
obrăzuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrăzuire
  • obrăzuirea
plural
  • obrăzuiri
  • obrăzuirile
genitiv-dativ singular
  • obrăzuiri
  • obrăzuirii
plural
  • obrăzuiri
  • obrăzuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: obrăzui
  • silabație: o-bră- info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrăzui
  • obrăzuire
  • obrăzuit
  • obrăzuitu‑
  • obrăzuind
  • obrăzuindu‑
singular plural
  • obrăzuiește
  • obrăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrăzuiesc
(să)
  • obrăzuiesc
  • obrăzuiam
  • obrăzuii
  • obrăzuisem
a II-a (tu)
  • obrăzuiești
(să)
  • obrăzuiești
  • obrăzuiai
  • obrăzuiși
  • obrăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • obrăzuiește
(să)
  • obrăzuiască
  • obrăzuia
  • obrăzui
  • obrăzuise
plural I (noi)
  • obrăzuim
(să)
  • obrăzuim
  • obrăzuiam
  • obrăzuirăm
  • obrăzuiserăm
  • obrăzuisem
a II-a (voi)
  • obrăzuiți
(să)
  • obrăzuiți
  • obrăzuiați
  • obrăzuirăți
  • obrăzuiserăți
  • obrăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrăzuiesc
(să)
  • obrăzuiască
  • obrăzuiau
  • obrăzui
  • obrăzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obrăzui

etimologie:

  • Obraz + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09