2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oblici3 v vz obrăci

obrăci [At: CORESI, EV. 178 / V: (înv) ~roci, (îrg) ~rici, (reg) oblici / Pzi: ~cesc / E: slv обрѫчити] 1 vr (Înv) A se logodi. 2 vr (Reg; îf obrici) A promite respectarea anumitor canoane bisericești. 3 vr (Înv; îf obrici) A se feri de ceva. 4 vt (Ban) A împiedica pe cineva să facă un lucru Si: a opri.

2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m’am obricit să nu maĭ fumez.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obrăcí (-c-esc, -ít), vb. – A promite căsătorie. – Var. obroci. Sl. obrąčiti (Titkin). Sec. XVI, înv., împrumut cult.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obrăcí, obrăcésc, vb. IV (înv.) 1. a se logodi. 2. a se lega să postească. 3. a se feri, a evita.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

obrăcí, obrăcesc vb. IV Refl. 1. (Reg., în forma obrici) A se lega să țină post, să nu lucreze în zilele socotite neprielnice etc. 2. (Înv.) A se făgădui soț sau soție; a se logodi [ Var.: obricí vb. IV] – Din sl. obreciti.

Intrare: obrăcire
obrăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrăcire
  • obrăcirea
plural
  • obrăciri
  • obrăcirile
genitiv-dativ singular
  • obrăciri
  • obrăcirii
plural
  • obrăciri
  • obrăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: obrăci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrăci
  • obrăcire
  • obrăcit
  • obrăcitu‑
  • obrăcind
  • obrăcindu‑
singular plural
  • obrăcește
  • obrăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrăcesc
(să)
  • obrăcesc
  • obrăceam
  • obrăcii
  • obrăcisem
a II-a (tu)
  • obrăcești
(să)
  • obrăcești
  • obrăceai
  • obrăciși
  • obrăciseși
a III-a (el, ea)
  • obrăcește
(să)
  • obrăcească
  • obrăcea
  • obrăci
  • obrăcise
plural I (noi)
  • obrăcim
(să)
  • obrăcim
  • obrăceam
  • obrăcirăm
  • obrăciserăm
  • obrăcisem
a II-a (voi)
  • obrăciți
(să)
  • obrăciți
  • obrăceați
  • obrăcirăți
  • obrăciserăți
  • obrăciseți
a III-a (ei, ele)
  • obrăcesc
(să)
  • obrăcească
  • obrăceau
  • obrăci
  • obrăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)