2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLONÍT, -Ă, obloniți, -te, adj. Închis cu obloane. – V. obloni.

OBLONÍT, -Ă, obloniți, -te, adj. Închis cu obloane. – V. obloni.

oblonit, ~ă a [At: ANGHEL – IOSIF, C. L. 26 / V: (reg) ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: obloni] Închis cu obloane (1).

OBLONÍT, -Ă, obloniți, -te, adj. închis cu obloane. Casele erau cu ușile închise, cu ferestrele oblonite. CAMILAR, N. I 71. Dincolo de ferestrele oblonite, în sălile dinlăuntru, lumea nu dormea. SADOVEANU, Z. C. 319.

OBLONÍ, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din oblon.

OBLONÍ, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din oblon.

obloni vt [At: VLAHUȚĂ, O. A. 86 / Pzi: ~nesc / E: oblon] A închide cu obloane (1).

OBLONÍ, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. (Fig.) Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. 86.

A OBLONÍ ~ésc tranz. rar (uși, ferestre etc.) A prevedea cu oblon. [Sil. -blo-] /Din oblon

oblonì v. a închide o fereastră cu oblonul.

oblonésc v. tr. (d. oblon). Pun obloane: a obloni o fereastră, o ușă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obloní (a ~) (rar) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonésc, imperf. 3 sg. obloneá; conj. prez. 3 să obloneáscă

obloní vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonésc, imperf. 3 sg. obloneá; conj. prez. 3 sg. și pl. obloneáscă

Intrare: oblonit
oblonit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblonit
  • oblonitul
  • oblonitu‑
  • obloni
  • oblonita
plural
  • obloniți
  • obloniții
  • oblonite
  • oblonitele
genitiv-dativ singular
  • oblonit
  • oblonitului
  • oblonite
  • oblonitei
plural
  • obloniți
  • obloniților
  • oblonite
  • oblonitelor
vocativ singular
plural
Intrare: obloni
  • silabație: o-blo-ni info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obloni
  • oblonire
  • oblonit
  • oblonitu‑
  • oblonind
  • oblonindu‑
singular plural
  • oblonește
  • obloniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oblonesc
(să)
  • oblonesc
  • obloneam
  • oblonii
  • oblonisem
a II-a (tu)
  • oblonești
(să)
  • oblonești
  • obloneai
  • obloniși
  • obloniseși
a III-a (el, ea)
  • oblonește
(să)
  • oblonească
  • oblonea
  • obloni
  • oblonise
plural I (noi)
  • oblonim
(să)
  • oblonim
  • obloneam
  • oblonirăm
  • obloniserăm
  • oblonisem
a II-a (voi)
  • obloniți
(să)
  • obloniți
  • obloneați
  • oblonirăți
  • obloniserăți
  • obloniseți
a III-a (ei, ele)
  • oblonesc
(să)
  • oblonească
  • obloneau
  • obloni
  • obloniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oblonit

  • 1. Închis cu obloane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Casele erau cu ușile închise, cu ferestrele oblonite. CAMILAR, N. I 71.
      surse: DLRLC
    • Dincolo de ferestrele oblonite, în sălile dinlăuntru, lumea nu dormea. SADOVEANU, Z. C. 319.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi obloni
    surse: DEX '98 DEX '09

obloni

  • 1. rar A închide cu obloane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. 86.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • oblon
    surse: DEX '98 DEX '09