opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLONIT, -Ă, obloniți, -te, adj. Închis cu obloane. – V. obloni.

OBLONIT, -Ă, obloniți, -te, adj. Închis cu obloane. – V. obloni.

oblonit, ~ă a [At: ANGHEL – IOSIF, C. L. 26 / V: (reg) ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: obloni] Închis cu obloane (1).

OBLONIT, -Ă, obloniți, -te, adj. închis cu obloane. Casele erau cu ușile închise, cu ferestrele oblonite. CAMILAR, N. I 71. Dincolo de ferestrele oblonite, în sălile dinlăuntru, lumea nu dormea. SADOVEANU, Z. C. 319.

OBLONI, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din oblon.

OBLONI, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din oblon.

oblonat, ~ă a vz oblonit

obloni vt [At: VLAHUȚĂ, O. A. 86 / Pzi: ~nesc / E: oblon] A închide cu obloane (1).

OBLONI, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. (Fig.) Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. 86.

A OBLONI ~esc tranz. rar (uși, ferestre etc.) A prevedea cu oblon. [Sil. -blo-] /Din oblon

oblonì v. a închide o fereastră cu oblonul.

oblonésc v. tr. (d. oblon). Pun obloane: a obloni o fereastră, o ușă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obloni (a ~) (rar) (desp. o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonesc, 3 sg. oblonește, imperf. 1 obloneam; conj. prez. 1 sg. să oblonesc, 3 să oblonească

obloni (a ~) (rar) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonesc, imperf. 3 sg. oblonea; conj. prez. 3 să oblonească

obloni vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonesc, imperf. 3 sg. oblonea; conj. prez. 3 sg. și pl. oblonească

Intrare: oblonit
oblonit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblonit
  • oblonitul
  • oblonitu‑
  • oblonită
  • oblonita
plural
  • obloniți
  • obloniții
  • oblonite
  • oblonitele
genitiv-dativ singular
  • oblonit
  • oblonitului
  • oblonite
  • oblonitei
plural
  • obloniți
  • obloniților
  • oblonite
  • oblonitelor
vocativ singular — —
plural — —
oblonat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obloni
  • silabație: o-blo-ni info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obloni
  • oblonire
  • oblonit
  • oblonitu‑
  • oblonind
  • oblonindu‑
 singular plural
  • oblonește
  • obloniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oblonesc
 (să)
  • oblonesc
  • obloneam
  • oblonii
  • oblonisem
a II-a (tu)
  • oblonești
 (să)
  • oblonești
  • obloneai
  • obloniși
  • obloniseși
a III-a (el, ea)
  • oblonește
 (să)
  • oblonească
  • oblonea
  • obloni
  • oblonise
plural I (noi)
  • oblonim
 (să)
  • oblonim
  • obloneam
  • oblonirăm
  • obloniserăm
  • oblonisem
a II-a (voi)
  • obloniți
 (să)
  • obloniți
  • obloneați
  • oblonirăți
  • obloniserăți
  • obloniseți
a III-a (ei, ele)
  • oblonesc
 (să)
  • oblonească
  • obloneau
  • obloniră
  • obloniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblonit, oblonităadjectiv

  • 1. Închis cu obloane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Casele erau cu ușile închise, cu ferestrele oblonite. CAMILAR, N. I 71. DLRLC
    • format_quote Dincolo de ferestrele oblonite, în sălile dinlăuntru, lumea nu dormea. SADOVEANU, Z. C. 319. DLRLC
etimologie:
  • vezi obloni DEX '98 DEX '09

obloni, oblonescverb

  • 1. rar A închide cu obloane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. 86. DLRLC
etimologie:
  • oblon DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.