2 intrări

O definiție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLIGARISI, obligarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A obliga. – Fr. obliger (lat. lit. obligare).

Intrare: obligarisire
obligarisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligarisire
  • obligarisirea
plural
  • obligarisiri
  • obligarisirile
genitiv-dativ singular
  • obligarisiri
  • obligarisirii
plural
  • obligarisiri
  • obligarisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: obligarisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obligarisi
  • obligarisire
  • obligarisit
  • obligarisitu‑
  • obligarisind
  • obligarisindu‑
singular plural
  • obligarisește
  • obligarisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obligarisesc
(să)
  • obligarisesc
  • obligariseam
  • obligarisii
  • obligarisisem
a II-a (tu)
  • obligarisești
(să)
  • obligarisești
  • obligariseai
  • obligarisiși
  • obligarisiseși
a III-a (el, ea)
  • obligarisește
(să)
  • obligarisească
  • obligarisea
  • obligarisi
  • obligarisise
plural I (noi)
  • obligarisim
(să)
  • obligarisim
  • obligariseam
  • obligarisirăm
  • obligarisiserăm
  • obligarisisem
a II-a (voi)
  • obligarisiți
(să)
  • obligarisiți
  • obligariseați
  • obligarisirăți
  • obligarisiserăți
  • obligarisiseți
a III-a (ei, ele)
  • obligarisesc
(să)
  • obligarisească
  • obligariseau
  • obligarisi
  • obligarisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obligarisi, obligarisescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.