2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLICÁ, oblichez, vb. I. Intranz. (Rar) A ocoli, a coti. – Din fr. obliquer.

OBLICÁ, oblichez, vb. I. Intranz. (Rar) A ocoli, a coti. – Din fr. obliquer.

oblica vi [At: SADOVEANU, O. IX, 329 / V: (cscj) ~ci / Pzi: ~chez / E: fr obliquer] (Rar) A urma o direcție oblică Si: a coti, a ocoli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oblicá (a ~) (a ocoli, a coti) (rar) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 oblicheáză

oblicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. oblichéz, 3 sg. și pl. oblicheáză

Intrare: oblicare
oblicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblicare
  • oblicarea
plural
  • oblicări
  • oblicările
genitiv-dativ singular
  • oblicări
  • oblicării
plural
  • oblicări
  • oblicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: oblica
  • silabație: o-bli-ca info
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oblica
  • oblicare
  • oblicat
  • oblicatu‑
  • oblicând
  • oblicându‑
singular plural
  • oblichea
  • oblicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oblichez
(să)
  • oblichez
  • oblicam
  • oblicai
  • oblicasem
a II-a (tu)
  • oblichezi
(să)
  • oblichezi
  • oblicai
  • oblicași
  • oblicaseși
a III-a (el, ea)
  • oblichea
(să)
  • oblicheze
  • oblica
  • oblică
  • oblicase
plural I (noi)
  • oblicăm
(să)
  • oblicăm
  • oblicam
  • oblicarăm
  • oblicaserăm
  • oblicasem
a II-a (voi)
  • oblicați
(să)
  • oblicați
  • oblicați
  • oblicarăți
  • oblicaserăți
  • oblicaseți
a III-a (ei, ele)
  • oblichea
(să)
  • oblicheze
  • oblicau
  • oblica
  • oblicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oblica

etimologie: