opțiuni
  • info

7 definiții pentru obligare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLIGARE, obligări, s. f. Faptul de a obliga. – V. obliga.

OBLIGARE, obligări, s. f. Faptul de a obliga. – V. obliga.

obligare sf [At: IORGOVICI, ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 384 / V: (îvr) ~legare / E: obliga] 1 Constrângere. 2 Impunere. 3 Angajare.

OBLIGARE s.f. Acțiunea, faptul de a obliga. [< obliga].

oblegare sf vz obligare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obligare s.f., pl. obligări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLIGARE s. v. constrângere.

OBLIGARE s. constrîngere, forțare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.)

Intrare: obligare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligare
  • obligarea
plural
  • obligări
  • obligările
genitiv-dativ singular
  • obligări
  • obligării
plural
  • obligări
  • obligărilor
vocativ singular —
plural —
oblegare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obligare, obligărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi obliga DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.