19 definiții pentru oblanic oblainic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLÁNIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânză încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din sb. oglavnik.

oblanic sn [At: KLEIN, D. 203 / V: (reg) ~adnic, ~ainic, ~amnic, ~avnic, ~leadnic, ~lednic, oglabn~, oglamn~ / Pl: ~ice / E: srb oglavnik] (Reg) 1 Bucată de pânză răsucită în formă de colac, pe care femeile o pun pe creștet atunci când cară greutăți. 2 Legătură din cârpe. 3 (Reg; îe) Cu ~ la inimă Supărat.

OBLÁNIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din scr. oglavnik.

OBLÁNIC, oblanice, s. n. (Regional) Suport făcut dintr-un ștergar sau dintr-o bucată de pînză încolăcită, pe care îl pun femeile pe creștet cînd poartă greutăți pe cap. – Variantă: obláinic s. n.

oblánic, -áĭnic, -ávnic, V. oglabnic.

OBLÁINIC s. n. v. oblanic.

oglábnic și (o)glámnic n., pl. e (bg. [o- și u-] glavnik, legătoare de gît, pană de căpăstru, d. glavá, cap. V. glavă). Olt. Ban. Trans. Colac de cîrpă pe care femeile și-l pun pe cap cînd duc un vas orĭ un coș. (Se zice și despre un bandaj de pîntece). – Și oblánic, -áĭnic și -ávnic. În Vc. și glávnică, pl. ĭ, și glávie, pl. ăviĭ (bg. glávie, capitel).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oblánic (reg.) (o-bla-) s. n., pl. oblánice

oblánic s. n. (sil. -bla-), pl. oblánice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBLÁNIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)

*OBLANIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)

Intrare: oblanic
  • silabație: o-bla-nic info
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblanic
  • oblanicul
  • oblanicu‑
plural
  • oblanice
  • oblanicele
genitiv-dativ singular
  • oblanic
  • oblanicului
plural
  • oblanice
  • oblanicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblainic
  • oblainicul
  • oblainicu‑
plural
  • oblainice
  • oblainicele
genitiv-dativ singular
  • oblainic
  • oblainicului
plural
  • oblainice
  • oblainicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oblanic oblainic

  • 1. regional Suport făcut dintr-o bucată de pânză încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: rotilă

etimologie: