21 de definiții pentru oblanic
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLANIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânză încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din sb. oglavnik.
oblanic sn [At: KLEIN, D. 203 / V: (reg) ~adnic, ~ainic, ~amnic, ~avnic, ~leadnic, ~lednic, oglabn~, oglamn~ / Pl: ~ice / E: srb oglavnik] (Reg) 1 Bucată de pânză răsucită în formă de colac, pe care femeile o pun pe creștet atunci când cară greutăți. 2 Legătură din cârpe. 3 (Reg; îe) Cu ~ la inimă Supărat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLANIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din scr. oglavnik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBLANIC, oblanice, s. n. (Regional) Suport făcut dintr-un ștergar sau dintr-o bucată de pînză încolăcită, pe care îl pun femeile pe creștet cînd poartă greutăți pe cap. – Variantă: oblainic s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oblánic, -áĭnic, -ávnic, V. oglabnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obladnic sn vz oblanic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oblainic sn vz oblanic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oblamnic sn vz oblanic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oblavnic sn vz oblanic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obleadnic sn vz oblanic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oblednic sn vz oblanic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oglabnic sn vz oblanic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oglamnic sn vz oblanic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLAINIC s. n. v. oblanic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBLAINIC s. n. v. oblanic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
oglábnic și (o)glámnic n., pl. e (bg. [o- și u-] glavnik, legătoare de gît, pană de căpăstru, d. glavá, cap. V. glavă). Olt. Ban. Trans. Colac de cîrpă pe care femeile și-l pun pe cap cînd duc un vas orĭ un coș. (Se zice și despre un bandaj de pîntece). – Și oblánic, -áĭnic și -ávnic. În Vc. și glávnică, pl. ĭ, și glávie, pl. ăviĭ (bg. glávie, capitel).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oblanic (reg.) (desp. o-bla-) s. n., pl. oblanice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oblanic (reg.) (o-bla-) s. n., pl. oblanice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oblanic s. n. (sil. -bla-), pl. oblanice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBLANIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*OBLANIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oblamnic (-ce), s. n. – Un fel de colac de pînză pe care-l poartă femeile pe cap sub greutăți. – Var. obla(i)nic, blamnică. Probabil din sb. oblaz, oblaznica „rotunjime”. În Olt. și Trans. Var. oglabnic și etimonul bg. glavnik „legătură de cap” (Scriban) sînt dubioase.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: o-bla-nic
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oblanic, oblanicesubstantiv neutru
- 1. Suport făcut dintr-o bucată de pânză încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. DEX '09 DLRLCsinonime: rotilă
etimologie:
- oglavnik DEX '98 DEX '09