10 definiții pentru obidire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIDIRE, obidiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei; suferință, chin, amar; asuprire, împilare. – V. obidi.

OBIDIRE, obidiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei; suferință, chin, amar; asuprire, împilare. – V. obidi.

obidire sf [At: CORESI, EV. 453 / V: (îrg) ~dare, ~dnuire / Pl: ~ri / E: obidi1] 1 (Înv) Asuprire. 2 (Înv) Ocărâre. 3 (Înv) Alungare. 4 (Înv) Nedreptățire. 5 (Pop) Supărare. 6 (Pop) Chin. 7 (Înv) Tânguire.

OBIDIRE, obidiri, s. f. (Învechit, astăzi mai ales popular) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei. 1.Suferință, chin, amar. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. 2. Asuprire, împilare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obidire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

obidire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

obidire s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBIDIRE s. v. amărăciune, asuprire, boceală, bocire, bocit, căinare, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, mâhnire, năpăstuire, necaz, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, plângere, plâns, prigoană, prigonire, supărare, tristețe, tânguială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.

obidire s. v. AMĂRĂCIUNE. ASUPRIRE. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. ÎNTRISTARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. MÎHNIRE. NĂPĂSTUIRE. NECAZ. NEDREPTĂȚIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. OROPSIRE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. SUPĂRARE. TRISTEȚE. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. URGISIRE. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

Intrare: obidire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obidire
  • obidirea
plural
  • obidiri
  • obidirile
genitiv-dativ singular
  • obidiri
  • obidirii
plural
  • obidiri
  • obidirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obidare
  • obidarea
plural
  • obidări
  • obidările
genitiv-dativ singular
  • obidări
  • obidării
plural
  • obidări
  • obidărilor
vocativ singular
plural
obidnuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obidire, obidirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi obidi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.