OBIDĂ, obide, s. f. 1. (Pop.) întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida.

obidă sf [At: CORESI, L. 85/21 / Pl: ~de și (reg) ~izi / E: vsl обида] 1 (Înv) Nedreptate. 2 (Înv) Jignire. 3 (Înv) Durere sufletească Si: amărăciune, mâhnire, necaz. 4 (Înv) Mânie. 5 (Reg) Compătimire. 6-7 (Mol) (Om sau) animal slab și mic Si: stârpitură.

OBIDĂ, obide, s. f. 1. (Pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida.

OBIDĂ, (rar) obide, s. f. 1. Întristare adîncă, mîhnire, durere sufletească, chin, amărăciune, păs. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Fără nici o mustrare privea la suferințele și obida supușilor săi. VLAHUȚĂ, O. A. I 218. Și-a adus aminte cu dor și cu obidă de ea. CARAGIALE, N. S. 55. 2. (Învechit) Nedreptate, strîmbătate; asuprire. Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele țării din obidă, să-și ceară dreptate. C. PETRESCU, A. R. 191.

OBIDĂ ~e f. 1) Amărăciune provocată de o nedreptate. 2) înv. Faptă nedreaptă, reprobabilă; nedreptate. /<sl. obida

obidă f. întristare adâncă: coprins de mâhnire și de obidă ISP. [Slav. OBIDA, injurie].

obídă f., pl. e saŭ izĭ (vsl. obida, nedreptate). Rar azĭ. Nedreptate. Mare întristare: cu obida’n inimă. Fig. Iron. Pop. Mold. sud. Oghidă (rev. I. Crg. 3, 187). Om prea mic, stîrpitură: o oghidă de femeĭe.

obida v vz obidi¹

obidi² vt(a) [At: GR. BĂN. / Pzi: ~desc / E: srb obiditi] (Ban) 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.

obidi¹ [At: PSALT. HUR. 28^v/9 / V: (îrg) ~da, ~dui / Pzi: ~desc / E: obidă] 1 vt(a) (Înv) A asupri. 2 vt(a) A ocărî. 3 vt(a) (Reg; îf obida) A alunga. 4 vr (Pop) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii Si: a se amărî, a se necăji. 5 vr (Îrg) A se văita. 6 vt (Înv; îf obida) A deplânge.

obidui v vz obidi¹

OBIDA vb. I v. obidi.

OBIDI, obidesc, vb. IV. (Învechit, astăzi mai ales popular) 1. Intranz. și refl. Ase lăsa pradă deznădejdii sau durerii, a se necăji, a se amărî. Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. 2. Tranz. A deplînge, a jeli. (Atestat în forma obida) Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. 3. Tranz. A asupri, a împila.- Variantă: obida, obidez (HODOȘ, P. P. 203), vb. I.

OBIDA vb. I. v. obidi.

A SE OBIDI mă ~esc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă

A OBIDI ~esc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă

obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez.

obiduĭésc, V. obidesc.

obidă (pop.) s. f., g.-d. art. obidei; pl. obide

obidă (pop.) s. f., g.-d. art. obidei; pl. obide

obidă s. f., g.-d. art. obidei; pl. obide

obidă, -de.

obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, 3 sg. obidește; imperf. 1 obideam; conj. prez. 1 sg. să obidesc, 3 să obidească

obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 2 sg. obidea; conj. prez. 3 să obidească

obidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 3 sg. obidea; conj. prez. 3 sg. și pl. obidească

OBIDĂ s. v. afront, amărăciune, asuprire, ciudă, exploatare, furie, gelozie, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, urgisire.

obidă s. v. AFRONT. AMĂRĂCIUNE. ASUPRIRE. CIUDĂ. EXPLOATARE. FURIE. GELOZIE. INJURIE. INSULTĂ. INVIDIE. ÎMPILARE. ÎNTRISTARE. ÎNVERȘUNARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. MÎNIE. NĂPĂSTUIRE. NECAZ. OCARĂ. OFENSĂ. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. RANCHIUNĂ. RUȘINE. SUPĂRARE. TRISTEȚE. UMILINȚĂ. URGISIRE.

OBIDI vb. v. amărî, asupri, exploata, indispune, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, supăra, tiraniza, urgisi.

obidi vb. v. AMĂRÎ. ASUPRI. EXPLOATA. INDISPUNE. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI. NĂPĂSTUI. NECĂJI. NEDREPTĂȚI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SUPĂRA. TIRANIZA. URGISI.

obidă (obide), s. f. – 1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. – 2. Chin, durere, zbucium. Sl. obida (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der. obidi (var. rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl. obideti; obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.; obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold., rar; obijdui (var. obidui), vb. (a chinui, a nedreptăți), din sl. obizdati.