2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBEDIENT, -Ă, obedienți, -ie, adj. Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.
OBEDIENȚĂ, obediențe, s. f. Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
obedient, ~ă a [At: ALEXI, W. / P: ~di-ent / Pl: ~nți, ~e / E: it obbediente, lat obediens, -tis] (Liv) Ascultător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obediență sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 11 / Pl: ~țe / E: slv обѣдьинца] (Înv) Parte a slujbei religioase care se face în mănăstiri după utrenie, în zilele în care nu se oficiază liturghia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBEDIENT, -Ă, obedienți, -te, adj. (Livr.) Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
OBEDIENȚĂ, obediențe, s. f. (Livr.) Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBEDIENȚĂ, s. f. (Livresc) Supunere, ascultare. Pronunțat: -di-en-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBEDIENT, -Ă adj. (Liv.) Ascultător, supus; blînd. [Pron. -di-ent. / cf. it. obbediente, lat. oboediens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBEDIENȚĂ s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [Pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. obédience].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBEDIENT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OBEDIENȚĂ s. f. supunere, ascultare. (< fr. obédience, lat. oboedientia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obediență s. f. (în francmasonerie) Dependență, ascultare ◊ „După 1989 au început să acționeze în România mai multe loji masonice, în special de obediență italiană.” R.l. 22 IX 93 p. 9 (cf fr. obédience; DN3, DEX – alte sensuri)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OBEDIENT ~tă (~ti, ~te) livr. Care este supus, ascultător. [Sil. -di-ent] /<lat. obediens, ~ntis, it. obediente
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obedient (desp. -di-ent) adj. m., pl. obedienți; f. obedientă, pl. obediente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obediență (desp. -di-en-) s. f., g.-d. art. obedienței; pl. obediențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obedient (-di-ent) adj. m., pl. obedienți; f. obedientă, pl. obediente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obediență (-di-en-) s. f., g.-d. art. obedienței; pl. obediențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obedient adj. m. (sil. -di-ent), pl. obedienți; f. sg. obedientă, pl. obediente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obediență s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. obedienței; pl. obediențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBEDIENT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBEDIENȚĂ s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obedient adj. v. ASCULTĂTOR. BUN. CUMINTE. DOCIL. PLECAT. SUPUS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obediență s. v. ASCULTARE. CUMINȚENIE. DOCILITATE. SUPUNERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OBEDIÉNȚĂ (< fr., lat.) s. f. (Livr.) Supunere, ascultare. ♦ (PSIH.) Conduită impusă de rolurile sociale, individul supunându-se împotriva voinței proprii, ordinelor sau sugestiilor persoanelor cu autoritate socială, intelectuală, de vârstă etc.; o. individului, ca nivel al conformității, se manifestă în adoptarea opiniei majorității pentru a fi acceptat și aprobat sau pentru a evita respingerea.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -di-ent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: -di-en-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obedient, obedientăadjectiv
- 1. Ascultător, blând, docil, supus. DEX '09 DNsinonime: ascultător blând docil supus
etimologie:
- obediens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
- obbediente DEX '09 DEX '98 DN
obediență, obediențesubstantiv feminin
- 1. Ascultare, cumințenie, docilitate, supunere. DEX '09 DLRLC DNsinonime: ascultare cumințenie docilitate supunere
etimologie:
- obédience DEX '09 DEX '98 DN
- obedientia DEX '09 DEX '98 DN