obadă, obede, obezi, s.f. – 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu, 1957: 93). 2. (la morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe (Felecan, 1983). ♦ (top.) Obada, fânațe în Dragomirești, Săcel, Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). – Din sl. obedǔ „cerc, verigă” (Scriban; Miklosich, Cihac, Graur, cf. DER; DEX, MDA).