22 de definiții pentru obârșie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBÂRȘIE, obârșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. – Din sl. obrŭšije.

OBÂRȘIE, obârșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. – Din sl. obrŭšije.

obârșie sf [At: DOSOFTEI, PS. 97/12 / V: (reg) ~șă, vârșă / A și: obârșie / Pl: ~ii / E: vsl обръшь] 1 (Înv) Sfârșit. 2 (Înv) Capăt. 3 (Înv) Izvor. 4 (Înv) Vârf. 5 (Înv) Muchie. 6 (Reg) Trecătoare. 7 (Reg) Parte superioară a jilipului. 8 (Îvr) Gură a unei peșteri. 9 Început. 10 Origine. 11 Loc de baștină. 12 Familie sau neam din care descinde cineva.

OBÂRȘIE ~i f. 1) Punct de plecare; punct inițial; origine. 2) Apartenență socială sau etnică; matcă; ascendentă; proveniență; origine. 3) Loc de naștere; baștină. 4) Loc de unde pornește albia unei ape curgătoare; izvor. /<sl. obruši

obârșie f. 1. izvorul unei ape în munți sau dealuri: obârșia râului; 2. șes ce se înalță dintr’o vale pe nesimțite: obârșia munților; 3. fig. origină, naștere: unde ți-e dovada de nalta obârșie? AL. [Slav. OBRŬȘĬ, partea de sus, înălțime].

OBÎRȘIE, obîrșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. Acest obicei... nu l-am mai întîlnit pe nicăieri la romîni de bună seamă că la turci e obîrșia lui. SEVASTOS, N. 239. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). Baba Rada avea nepoți care învățaseră prin școli și se însuraseră cu femei bogate, față de care își tăinuiau obîrșia. PAS, Z. I 191. Porecla îi este Bistrițanu, care-l arată unde îi e obîrșia. SADOVEANU, A. L. 190. Ești bun de limbuție, Dar unde-ți e dovada de-naltă obîrșie? ALECSANDRI, T. II 81. 3. Locul unde începe să se formeze albia unui rîu. Din culmi împădurite și stîncoase Reci obîrșii, A coborît Pîrîul cu pietroaie mari de munte. CAMIL PETRESCU, V. 23. Trecem pe la obîrșia izvoarelor sărate, peste vîrtoapele sălbatice ale Nemirei. VLAHUȚĂ, O. A. II 153. ♦ (Rar) Intrarea unei peșteri. O peșteră... a cărei obîrșie sau gură erea foarte largă. GORJAN, H. II 71. ♦ Capătul din deal al jilipului, lărgit ca o pîlnie, pe unde se introduc buștenii în jilip. 4. (Regional) Bucată de pămînt moștenită din tată în fiu; țarină, glie. Nu era supărat nici pe tată-său nici pe cai, că în loc să-l lase să se joace îl țineau cu ei la muncă. Că doar «obîrșia» trebuia arată. DUMITRIU, N. 147. – Accentuat și: (rar) obîrșie.

obîrșie f. (vsl. obrŭšĭ, obrŭhŭ, din *obvrŭhŭ, partea de sus, înălțime, d. vrŭhŭ, vîrf. V. obîrșesc). Vechĭ. Sfîrșit, scop. Azĭ. Izvor: obîrșia unuĭ rîŭ. Fig. Origine. – Fals azĭ -rșíe. V. purces.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obârșie (desp. -și-e) s. f., art. obârșia (desp. -și-a), g.-d. art. obârșiei; pl. obârșii, art. obârșiile (desp. -și-i-)

obârșie (-și-e) s. f., art. obârșia (-și-a), g.-d. art. obârșiei; pl. obârșii, art. obârșiile (-și-i-)

obârșie s. f. (sil. -și-e), art. obârșia (sil. -și-a), g.-d. art. obârșiei; pl. obârșii, art. obârșiile (sil.-și-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBÂRȘIE s. 1. v. izvor. 2. v. origine. 3. naștere, origine, proveniență, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 4. ascendență, origine. (Are o ~ modestă.) 5. v. origine, (fig.) izvor, matcă. (S-a întors la ~.) 6. v. sursă. 7. v. cauză.

OBÂRȘIE s. v. creastă, creștet, culme, pas, pisc, strâmtoare, trecătoare, vârf.

OBÎRȘIE s. 1. izvor, (rar) sursă, (înv.) fîntînă, scăturină, sorginte. (La ~ Oltului.) 2. început, origine, proveniență, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latină a limbii române.) 3. naștere, origine, proveniență, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 4. ascendență, origine. (Are o ~ modestă.) 5. origine, (fig.) izvor, matcă. (S-a întors la ~.) 6. origine, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) izvod, (fig.) izvor. (~ unui fenomen.) 7. cauză, origine, (fig.) izvor. mamă. (~ tuturor succeselor este...)

obîrșie s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PAS. PISC. STRÎMTOARE. TRECĂTOARE. VÎRF.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obîrșie (-ii), s. f.1. Izvor, naștere, începutul unui rîu. – 2. Origine, început, proveniență. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obârșie, obârșii, s.f. – 1. Izvor. 2. Deal, culme. ♦ (top.) Obârșie, deal în Botiza și Nănești; Obârșia boii, fânațe în Strâmtura (Vișovan, 2005). – Din sl. obrusi „înălțime, partea superioară” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER) < vsl. vrǔhǔ „vârf” (Scriban); din sl. obrǔšije (DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OBÂRȘIA, com. în jud. Olt, în Câmpia Romanați; 3.185 loc. (2003). În satul O. se află biserica Adormirea Maicii Domnului (1860).

OBÂRȘIA DE CÂMP, com. în jud. Mehedinți, situată în câmpia Blahniței, pe cursul inferior al râului Drincea; 2.121 loc. (2003). Nod rutier. Viticultură. Pe terit. satului Izimșa au fost descoperite urmele unei așezări rurale romane (villa rustica) în care s-au găsit țigle, olane, bucăți de mozaic și monede din sec. 4. Biserica Sfântul Nicolae (1802) și conac (1892), în satul O. de C.

OBÂRȘIA-CLOȘANI, com. în jud. Mehedinți, situată la poalele m-ților Mehedinți; 1.139 loc. (2003). Centru de țesături și cusături populare și de prelucr. a lemnului (lăzi de zestre). Biserica de lemn Sfinții Voievozi (1783-1786), în satul Godeanu. Rezervația naturală Cornetul Obârșiei Cloșani (60 ha) cu tufărișuri de liliac.

Intrare: obârșie
obârșie substantiv feminin
  • silabație: -și-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obârșie
  • obârșia
plural
  • obârșii
  • obârșiile
genitiv-dativ singular
  • obârșii
  • obârșiei
plural
  • obârșii
  • obârșiilor
vocativ singular
plural
obârșă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obârșie, obârșiisubstantiv feminin

  • 1. Punct de plecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest obicei... nu l-am mai întîlnit pe nicăieri la romîni... de bună seamă că la turci e obîrșia lui. SEVASTOS, N. 239. DLRLC
  • 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Baba Rada avea nepoți care învățaseră prin școli și se însuraseră cu femei bogate, față de care își tăinuiau obîrșia. PAS, Z. I 191. DLRLC
    • format_quote Porecla îi este Bistrițanu, care-l arată unde îi e obîrșia. SADOVEANU, A. L. 190. DLRLC
    • format_quote Ești bun de limbuție, Dar unde-ți e dovada de-naltă obîrșie? ALECSANDRI, T. II 81. DLRLC
  • 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izvor
    • format_quote Din culmi împădurite și stîncoase Reci obîrșii, A coborît Pîrîul cu pietroaie mari de munte. CAMIL PETRESCU, V. 23. DLRLC
    • format_quote Trecem pe la obîrșia izvoarelor sărate, peste vîrtoapele sălbatice ale Nemirei. VLAHUȚĂ, O. A. II 153. DLRLC
    • 3.1. rar Intrarea unei peșteri. DLRLC
      • format_quote O peșteră... a cărei obîrșie sau gură erea foarte largă. GORJAN, H. II 71. DLRLC
    • 3.2. Capătul din deal al jilipului, lărgit ca o pîlnie, pe unde se introduc buștenii în jilip. DLRLC
  • 4. Culme, muchie, vârf. DEX '09 DEX '98
  • 5. regional Bucată de pământ moștenită din tată în fiu. DLRLC
    • format_quote Nu era supărat nici pe tată-său nici pe cai, că în loc să-l lase să se joace îl țineau cu ei la muncă. Că doar «obîrșia» trebuia arată. DUMITRIU, N. 147. DLRLC
  • comentariu rar Accentuat și: obîrșie. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.