16 definiții pentru oază
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OAZĂ, oaze, s. f. 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui deșert. ♦ Fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.
oază sf [At: AR (1838), 3872/14 / V: (nob) ~zie, ~zis sn / P: oa-ză / Pl: ~ze și (înv) ~zuri / E: ger Oase, it oasi, fr oasis] 1 Loc acoperit cu vegetație bogată în mijlocul unui pustiu nisipos. 2 (Rar) Loc cu verdeață. (Fig) Loc plăcut, de relaxare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OAZĂ, oaze, s. f. 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui pustiu nisipos. ♦ Fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OAZĂ, oaze, s. f. Loc cu apă și cu vegetație bogată, în mijlocul unui pustiu nisipos. Și tot fără margini pustia se-ntinde... Abia, ici și colo, găsesc, cîteodată, Verdeața de oază cu dor așteptată. MACEDONSKI, O. I 145. ◊ (În comparații și metafore) Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean, ca o fragedă oază într-un pustiu. GALACTION, O. I 347. Era orașul de-altădată. Sub plopi de-argint, muiați în soare, O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OAZĂ s.f. 1. Loc în mijlocul unui deșert, unde există vegetație bogată și apă. ♦ (Fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [Pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OAZĂ s. f. 1. loc în mijlocul unui deșert, cu vegetație bogată și apă. 2. (fig.) loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil. 3. porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii. (< germ. Oase, fr., lat., gr. oasis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OAZĂ ~e f. 1) Loc într-un pustiu acoperit cu vegetație, datorită existenței unei surse de apă. 2) fig. Loc sau moment ce creează condiții pentru destindere și recreație. [G.-D. oazei] /<germ. Oase, it. oasi, fr. oasis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oază f. 1. insulă de verdeață în mijlocul pustiului; 2. fig. moment de mulțumire, ideie mângăietoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*oáză (oa 2 sil.) f., pl. e (vgr. și lat. óasis, cuv. care pare a fi de origine egiptenească). Loc pe care crește vegetațiunea în mijlocu pustiuluĭ, ca o insulă în ocean: In-Salah e o oază prósperă. Fig. Lucru excepțional de plăcut într’un mediŭ neplăcut. – Unele oaze-s marĭ cît Creta orĭ Sicilia și posedă elementele de producțiune și de perpetuitate. Ele produc maĭ ales cereale și curmale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oazie sf vz oază
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oazis s vz oază
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oază s. f., g.-d. art. oazei; pl. oaze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oază s. f., g.-d. art. oazei; pl. oaze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oază s. f., g.-d. art. oazei; pl. oaze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oază, -ze.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oază (oaze), s. f. – Loc cu apă și vegetație în pustiu. Germ. Oase.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oază, oazesubstantiv feminin
- 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui deșert. DEX '09 DLRLC DN
- Și tot fără margini pustia se-ntinde... Abia, ici și colo, găsesc, cîteodată, Verdeața de oază cu dor așteptată. MACEDONSKI, O. I 145. DLRLC
- Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean, ca o fragedă oază într-un pustiu. GALACTION, O. I 347. DLRLC
- Era orașul de-altădată. Sub plopi de-argint, muiați în soare, O verde oază fermecată Cu repezi ape cîntătoare. MACEDONSKI, O. I 188. DLRLC
- 1.1. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil. MDN '00
-
- 1.2. Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. DN
-
- 2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Oase DEX '09 DEX '98 DN
- oasi DEX '98 DEX '09
- oasis DEX '09 DEX '98 DN