2 definiții pentru năravnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
năravnic, ~ă smf [At: CORESI, EV. 474 / Pl: ~ici, ~ice / E: nărav + -nic] (Îvr) Persoană care are un viciu.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
năravnic, -ă, s.m. și f. (înv.) persoană care are un nărav.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: năravnic
năravnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)