2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înzestra vt [At: PRAV. MOLD. 111/2 / V: (înv; cscj) ~ri / Pzi: ~rez, (înv) ~estru / E: în- + zestre] 1 (Îvp) A da zestre unei fete (când se mărită). 2 A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 3 A prevedea cu cele necesare o instituție Si: a dota. 4 (Fig) A dota pe cineva cu anumite calități. 5 (Fig) A împodobi.

înzestrat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzestra] 1-7 Înzestrare (1-7). 8 (Ccr) Zestre. 9 (Fig) Împodobire.

înzestrat2, ~ă a [At: (a. 1819) URICARIUL, I, 128/16 / Pl: ~ați, ~e / E: înzestra] 1 Care a primit zestre. 2 Prevăzut cu cele necesare. 3 (Fig) Împodobit. 4 (Fig) Dotat cu calități deosebite. 5 (Fig) Talentat.

ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. – În + zestre.

ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. – În + zestre.

ÎNZESTRÁT, -Ă, înzestrați, -te, adj. Prevăzut cu cele necesare. ♦ Fig. Dotat cu calități deosebite, talentat. – V. înzestra.

ÎNZESTRÁT, -Ă, înzestrați, -te, adj. Prevăzut cu cele necesare. ♦ Fig. Dotat cu calități deosebite, talentat. – V. înzestra.

ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (cînd se mărită); a dota. Nu m-ei da mie fata asta, omule? Că eu ți-oi înzestra-o, ș-a fi bine de ea. VLAHUȚĂ, O. A. 498. ♦ A acorda un bun material, o sursă de venituri etc. Ridicase el... mînăstirea Crinului, cu hramul Troiței și o înzestrase cu multe podoabe și avere mare. CARAGIALE, O. III 87. 2. A prevedea (o întreprindere, o instituție, o locuință) cu cele necesare, a procura obiecte necesare. Bucurîndu-se de sprijinul frățesc al țării care construiește comunismul, țările de democrație populară își înzestrează industria lor cu tehnica cea mai înaintată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576. Își vor mări locuința înzestrînd-o cît mai bine. SADOVEANU, E. 27. ◊ (Glumeț) D-na Timotin a ținut să mă înzestreze cu tot ce trebuie și nu trebuie unei călătorii. IBRĂILEANU, A. 137. 3. Fig. A dota (pe cineva) cu calități morale, fizice etc. Natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă. CARAGIALE, O. II 140.

ÎNZESTRÁT, -Ă, înzestrați, -te, adj. 1. Care are aptitudini pentru ceva, dotat, talentat. [Victor Hugo] a fost cel mai înzestrat, mai divers și mai puternic dintre toți poeții lirici francezi. SADOVEANU, E. 225. Ești tînăr, bine înzestrat și... ai pasiunea lucrului. VLAHUȚĂ, O. A. 335. 2. Prevăzut cu cele necesare.

A ÎNZESTRÁ ~éz tranz. 1) A pune în posesia unui bun (material sau spiritual). ~ fiica la măritiș. Natura l-a ~at cu talent. 2) (întreprinderi, laboratoare etc.) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a dota. ~ o cameră. /în + zestre

înzestrà v. 1. a da zestre; 2. fig. a gratifica, a împodobi cu daruri sufletești: natura l’a înzestrat cu toate talentele.

înzestréz v. tr. (d. zestre; pv. adastrar). Daŭ zestre, dotez: părințiĭ îșĭ înzestrează fetele. Fig. Natura a înzestrat-o cu o mare frumuseță și inteligență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înzestrá (a ~) vb., ind. prez. 3 înzestreáză

înzestrá vb., ind. prez. 1 sg. înzestréz, 3 sg. și pl. înzestreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. înzestréze

înzestrát adj. m., pl. înzestráți; f. sg. înzestrátă, pl. înzestráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNZESTRÁ vb. 1. v. dota. 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)

ÎNZESTRÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat.

ÎNZESTRA vb. 1. a dota, a echipa, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ uzina cu cele necesare.) 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.)

ÎNZESTRAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. talentat, (rar) măiestrit, talentos. (Un pictor ~.)

Intrare: înzestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzestra
  • ‑nzestra
  • înzestrare
  • ‑nzestrare
  • înzestrat
  • ‑nzestrat
  • înzestratu‑
  • ‑nzestratu‑
  • înzestrând
  • ‑nzestrând
  • înzestrându‑
  • ‑nzestrându‑
singular plural
  • înzestrea
  • ‑nzestrea
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzestrez
  • ‑nzestrez
(să)
  • înzestrez
  • ‑nzestrez
  • înzestram
  • ‑nzestram
  • înzestrai
  • ‑nzestrai
  • înzestrasem
  • ‑nzestrasem
a II-a (tu)
  • înzestrezi
  • ‑nzestrezi
(să)
  • înzestrezi
  • ‑nzestrezi
  • înzestrai
  • ‑nzestrai
  • înzestrași
  • ‑nzestrași
  • înzestraseși
  • ‑nzestraseși
a III-a (el, ea)
  • înzestrea
  • ‑nzestrea
(să)
  • înzestreze
  • ‑nzestreze
  • înzestra
  • ‑nzestra
  • înzestră
  • ‑nzestră
  • înzestrase
  • ‑nzestrase
plural I (noi)
  • înzestrăm
  • ‑nzestrăm
(să)
  • înzestrăm
  • ‑nzestrăm
  • înzestram
  • ‑nzestram
  • înzestrarăm
  • ‑nzestrarăm
  • înzestraserăm
  • ‑nzestraserăm
  • înzestrasem
  • ‑nzestrasem
a II-a (voi)
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
(să)
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
  • înzestrarăți
  • ‑nzestrarăți
  • înzestraserăți
  • ‑nzestraserăți
  • înzestraseți
  • ‑nzestraseți
a III-a (ei, ele)
  • înzestrea
  • ‑nzestrea
(să)
  • înzestreze
  • ‑nzestreze
  • înzestrau
  • ‑nzestrau
  • înzestra
  • ‑nzestra
  • înzestraseră
  • ‑nzestraseră
Intrare: înzestrat
înzestrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzestrat
  • ‑nzestrat
  • înzestratul
  • înzestratu‑
  • ‑nzestratul
  • ‑nzestratu‑
  • înzestra
  • ‑nzestra
  • înzestrata
  • ‑nzestrata
plural
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
  • înzestrații
  • ‑nzestrații
  • înzestrate
  • ‑nzestrate
  • înzestratele
  • ‑nzestratele
genitiv-dativ singular
  • înzestrat
  • ‑nzestrat
  • înzestratului
  • ‑nzestratului
  • înzestrate
  • ‑nzestrate
  • înzestratei
  • ‑nzestratei
plural
  • înzestrați
  • ‑nzestrați
  • înzestraților
  • ‑nzestraților
  • înzestrate
  • ‑nzestrate
  • înzestratelor
  • ‑nzestratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înzestra înzestrare înzestrat

  • 1. A da zestre unei fete (când se mărită).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dota un exemplu
    exemple
    • Nu m-ei da mie fata asta, omule? Că eu ți-oi înzestra-o, ș-a fi bine de ea. VLAHUȚĂ, O. A. 498.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ridicase el... mînăstirea Crinului, cu hramul Troiței și o înzestrase cu multe podoabe și avere mare. CARAGIALE, O. III 87.
        surse: DLRLC
  • 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dota 3 exemple
    exemple
    • Bucurîndu-se de sprijinul frățesc al țării care construiește comunismul, țările de democrație populară își înzestrează industria lor cu tehnica cea mai înaintată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576.
      surse: DLRLC
    • Își vor mări locuința înzestrînd-o cît mai bine. SADOVEANU, E. 27.
      surse: DLRLC
    • glumeț D-na Timotin a ținut să mă înzestreze cu tot ce trebuie și nu trebuie unei călătorii. IBRĂILEANU, A. 137.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă. CARAGIALE, O. II 140.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + zestre
    surse: DEX '09 DEX '98

înzestrat

  • 1. Prevăzut cu cele necesare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Dotat cu calități deosebite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dotat talentat 2 exemple
      exemple
      • [Victor Hugo] a fost cel mai înzestrat, mai divers și mai puternic dintre toți poeții lirici francezi. SADOVEANU, E. 225.
        surse: DLRLC
      • Ești tînăr, bine înzestrat și... ai pasiunea lucrului. VLAHUȚĂ, O. A. 335.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înzestra
    surse: DEX '09 DEX '98