2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învioșa vtr [At: NECULCE, ap. LET. II, 365/3 / V: (cscj) i / P: ~vi-o~ / Pzi: ez / E: cf viu] (Mol) 1-2 A (se) înviora (1-2).

învioșare sf [At: (a 1828) URICARIUL, II, 184 / V: ire / Pl: ări / E: învioșa] (Mol) 1-4 Înviorare (1-4). 5 Încurajare.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. (Regional) A înviora. Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. – Pronunțat: -vi-o-.

ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Regional) Acțiunea de a învioșa; înviorare. Au lipsit învioșare Din dulci ochișorii tăi. CONACHI, P. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învioșá (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșeáză, 1 pl. învioșắm; conj. prez. 3 învioșéze; ger. învioșấnd

învioșáre (reg.) (-vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșắrii; pl. învioșắri

învioșá vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. învioșéz, 3 sg. și pl. învioșeáză, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învioșéze; ger. învioșând

învioșáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. învioșării; pl. învioșări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVIOȘÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili.

ÎNVIOȘÁRE s. v. animare, însuflețire, înviorare.

învioșa vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. REFACE. RESTABILI.

învioșare s. v. ÎNSUFLEȚIRE. ÎNVIORARE.

Intrare: învioșa
  • silabație: în-vi-o-șa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatu‑
  • ‑nvioșatu‑
  • învioșând
  • ‑nvioșând
  • învioșându‑
  • ‑nvioșându‑
singular plural
  • învioșea
  • ‑nvioșea
  • învioșați
  • ‑nvioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
(să)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (tu)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
(să)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșași
  • ‑nvioșași
  • învioșaseși
  • ‑nvioșaseși
a III-a (el, ea)
  • învioșea
  • ‑nvioșea
(să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșă
  • ‑nvioșă
  • învioșase
  • ‑nvioșase
plural I (noi)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
(să)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșarăm
  • ‑nvioșarăm
  • învioșaserăm
  • ‑nvioșaserăm
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (voi)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
(să)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșarăți
  • ‑nvioșarăți
  • învioșaserăți
  • ‑nvioșaserăți
  • învioșaseți
  • ‑nvioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • învioșea
  • ‑nvioșea
(să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșau
  • ‑nvioșau
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșaseră
  • ‑nvioșaseră
Intrare: învioșare
învioșare substantiv feminin
  • silabație: în-vi-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșarea
  • ‑nvioșarea
plural
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșările
  • ‑nvioșările
genitiv-dativ singular
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșării
  • ‑nvioșării
plural
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșărilor
  • ‑nvioșărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învioșa învioșare învioșat

  • 1. regional A (se) înviora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: redresa reface restabili înviora 2 exemple
    exemple
    • Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155.
      surse: DLRLC
    • Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. viu
    surse: DEX '09 DEX '98

învioșare

etimologie:

  • vezi învioșa
    surse: DEX '09 DEX '98