2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVÂRTEJI, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.
ÎNVÂRTEJI, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVÂRTEJIRE, învârtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotație; p. ext. agitație. – V. învârteji.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVÂRTEJIRE, învârtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotație; p. ext. agitație. – V. învârteji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învârteji [At: DOSOFTEI, V. S. 132/2 / V: (înv) ~tiji, ~toji / Pzi: ~jesc / E: în + vârtej] 1 vt A lua într-un vârtej. 2-3 vtr (D. apă) A (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri Si: a (se) învolbura (1-2). 4 vi (Îe) A i se ~ capul cuiva A avea amețeli Si: a ameți. 5 vi (D. fum) A se urca în spirală. 6-7 vtr A (se) transforma. 8 vr (Reg) A se schimba în bine. 9 vi (înv) A se întoarce brusc din drum. 10 vr (Reg) A se însănătoși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învârtejire sf [At: CANTEMIR, HR. 299 / V: ~tij~, ~toj~ / Pl: ~ri / E: învârteji] 1 Luare într-un vârtej. 2 Învârtire în vârtejuri a apei Si: învolburare (1). 3 Urcare în spirală a fumului. 4 Transformare. 5 Însănătoșire. 6 (Înv) întoarcere bruscă din drum. 7 (Spc) Răsucire a pâinii în cuptor. 8 (Reg) Schimbare în bine. 9 (Pex) Agitație. 10 (Pop) Rotație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învârtiji v vz învârteji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învârtijire sf vz învărtejire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învârtoji v vz învârteji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învârtojire sf vz învârtejire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîrteji vb. IV. 1 refl., tr. (pop.) A (se) învîrteji, a (se) învolbura. A-nceput o ninsoare mărunțică și deasă și s-a pornit crivățul s-o vîrtejească (CAR.). 2 refl. (înv.) A se întoarce (din drum); a se abate din drum. Vezirul s-au vîrtejit pe la Hotin și, luînd Prutul în jos, s-au întors (N. COST.). • prez.ind. -esc. /vîrtej + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ÎNVÎRTEJI, învîrtejesc, vb. IV. Refl. 1. A se mișca în vîrtej, a se învîrti repede în cerc, a se învolbura. Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329. Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139. ♦ Tranz. A răscoli, a învolbura. Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59. 2. (Învechit) A se întoarce în grabă, în goană. Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48. Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Fig. Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125. – Variantă: vîrteji (DELAVRANCEA, S. 52, RUSSO, S. 104) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVÎRTEJIRE, învîrtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învîrteji. 1. Mișcare în vîrtej, învîrtire în cerc; învîrtitură, rotație; p. ext. agitație. Învîrtejirea nervoasă, tensiunea neomenească de atîtea ore scădea într-o sfîrșeală trecătoare. CAMIL PETRESCU, P. V. 22. 2. (Învechit) Întoarcere din drum, înapoiere grabnică. Mîne să-mi faci carte către Barbu și poruncă de invîrtejire Neagului. ODOBESCU, S. A. 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VÎRTEJI vb. IV v. învîrteji.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE ÎNVÂRTEJI mă ~esc intranz. 1) A se mișca în vârtejuri. 2) fig. A se învârti în cercuri (ca un vârtej). /în + vârtej
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNVÂRTEJI ~esc tranz. A face să se învârtejească. /în + vârtej
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învârtejì v. 1. a se mișca în vârtej: învârtejindu-se la vale, smeoaica se lăsă ca o furtună ISP.; 2. a se întoarce grabnic: Mihaiu numai decât se învârteji îndărăt cu toate oștile BÂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învârtejire f. întoarcere pripită: mâine să faci poruncă de învârtejire Neagului OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtesc: crivățu învîrtejea (saŭ vîrtejea) zăpada. Vechĭ. Întorc, prefac: a învîrteji rău în bine. V. refl. Mă întorn: Ștefan-Vodă, cu mare dobîndă, s’aŭ învîrtejit în țara Moldoveĭ (Ur.), s’aŭ învîrtejit înapoĭ (N. Cost. 2, 91).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învârteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejesc, 3 sg. învârtejește, imperf. 1 învârtejeam; conj. prez. 1 sg. să învârtejesc, 3 să învârtejească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învârtejire s. f., g.-d. art. învârtejirii; pl. învârtejiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învârteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejesc, imperf. 3 sg. învârtejea; conj. prez. 3 să învârtejească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învârtejire s. f., g.-d. art. învârtejirii; pl. învârtejiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învârteji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejesc, imperf. 3 sg. învârtejea; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtejească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învârtejire s. f., g.-d. art. învârtejirii; pl. învârtejiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVÂRTEJI vb. v. învolbura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVÂRTEJIRE s. v. învolburare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVÎRTEJI vb. a (se) învolbura, a (se) zbate, (rar) a (se) învîltori, (pop.) a (se) vîrteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vîrtejui. (Marea se ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVÎRTEJIRE s. învolburare, zbatere, (reg.) vîrtejuire. (~ apelor vijelioase.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT403) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT403) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
învârteji, învârtejescverb
- 1. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. DLRLC
- Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329. DLRLC
- Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. DLRLC
- Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139. DLRLC
- Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59. DLRLC
-
- 2. A se întoarce (grabnic) din drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48. DLRLC
- Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164. DLRLC
- Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125. DLRLC
-
etimologie:
- În + vârtej DEX '09 DEX '98 NODEX
învârtejire, învârtejirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rotație învolburare învârtire învârtitură
- Învîrtejirea nervoasă, tensiunea neomenească de atîtea ore scădea într-o sfîrșeală trecătoare. CAMIL PETRESCU, P. V. 22. DLRLC
- 1.1. Agitație. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: agitație
-
- 2. Întoarcere din drum, înapoiere grabnică. DLRLC
- Mîne să-mi faci carte către Barbu și poruncă de invîrtejire Neagului. ODOBESCU, S. A. 98. DLRLC
-
etimologie:
- învârteji DEX '09 DEX '98