2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învârteji [At: DOSOFTEI, V. S. 132/2 / V: (înv) ~tiji, ~toji / Pzi: ~jesc / E: în + vârtej] 1 vt A lua într-un vârtej. 2-3 vtr (D. apă) A (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri Si: a (se) învolbura (1-2). 4 vi (Îe) A i se ~ capul cuiva A avea amețeli Si: a ameți. 5 vi (D. fum) A se urca în spirală. 6-7 vtr A (se) transforma. 8 vr (Reg) A se schimba în bine. 9 vi (înv) A se întoarce brusc din drum. 10 vr (Reg) A se însănătoși.

învârtejire sf [At: CANTEMIR, HR. 299 / V: ~tij~, ~toj~ / Pl: ~ri / E: învârteji] 1 Luare într-un vârtej. 2 Învârtire în vârtejuri a apei Si: învolburare (1). 3 Urcare în spirală a fumului. 4 Transformare. 5 Însănătoșire. 6 (Înv) întoarcere bruscă din drum. 7 (Spc) Răsucire a pâinii în cuptor. 8 (Reg) Schimbare în bine. 9 (Pex) Agitație. 10 (Pop) Rotație.

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej.

ÎNVÂRTEJÍRE, învârtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotație; p. ext. agitație. – V. învârteji.

ÎNVÂRTEJÍRE, învârtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotație; p. ext. agitație. – V. învârteji.

ÎNVÎRTEJÍ, învîrtejesc, vb. IV. Refl. 1. A se mișca în vîrtej, a se învîrti repede în cerc, a se învolbura. Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198. Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329. Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139. ♦ Tranz. A răscoli, a învolbura. Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59. 2. (Învechit) A se întoarce în grabă, în goană. Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48. Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Fig. Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125. – Variantă: vîrtejí (DELAVRANCEA, S. 52, RUSSO, S. 104) vb. IV.

ÎNVÎRTEJÍRE, învîrtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învîrteji. 1. Mișcare în vîrtej, învîrtire în cerc; învîrtitură, rotație; p. ext. agitație. Învîrtejirea nervoasă, tensiunea neomenească de atîtea ore scădea într-o sfîrșeală trecătoare. CAMIL PETRESCU, P. V. 22. 2. (Învechit) Întoarcere din drum, înapoiere grabnică. Mîne să-mi faci carte către Barbu și poruncă de invîrtejire Neagului. ODOBESCU, S. A. 98.

VÎRTEJÍ vb. IV v. învîrteji.

A SE ÎNVÂRTEJÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca în vârtejuri. 2) fig. A se învârti în cercuri (ca un vârtej). /în + vârtej

A ÎNVÂRTEJÍ ~ésc tranz. A face să se învârtejească. /în + vârtej

învârtejì v. 1. a se mișca în vârtej: învârtejindu-se la vale, smeoaica se lăsă ca o furtună ISP.; 2. a se întoarce grabnic: Mihaiu numai decât se învârteji îndărăt cu toate oștile BÂLC.

învârtejire f. întoarcere pripită: mâine să faci poruncă de învârtejire Neagului OD.

învîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtesc: crivățu învîrtejea (saŭ vîrtejea) zăpada. Vechĭ. Întorc, prefac: a învîrteji rău în bine. V. refl. Mă întorn: Ștefan-Vodă, cu mare dobîndă, s’aŭ învîrtejit în țara Moldoveĭ (Ur.), s’aŭ învîrtejit înapoĭ (N. Cost. 2, 91).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învârtejí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 învârtejeáscă

învârtejíre s. f., g.-d. art. învârtejírii; pl. învârtejíri

învârtejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtejeáscă

învârtejíre s. f., g.-d. art. învârtejírii; pl. învârtejíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVÂRTEJÍ vb. v. învolbura.

ÎNVÂRTEJÍRE s. v. învolburare.

ÎNVÎRTEJI vb. a (se) învolbura, a (se) zbate, (rar) a (se) învîltori, (pop.) a (se) vîrteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vîrtejui. (Marea se ~.)

ÎNVÎRTEJIRE s. învolburare, zbatere, (reg.) vîrtejuire. (~ apelor vijelioase.)

Intrare: învârteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejire
  • ‑nvârtejire
  • învârtejit
  • ‑nvârtejit
  • învârtejitu‑
  • ‑nvârtejitu‑
  • învârtejind
  • ‑nvârtejind
  • învârtejindu‑
  • ‑nvârtejindu‑
singular plural
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejii
  • ‑nvârtejii
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (tu)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
(să)
  • învârtejești
  • ‑nvârtejești
  • învârtejeai
  • ‑nvârtejeai
  • învârtejiși
  • ‑nvârtejiși
  • învârtejiseși
  • ‑nvârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • învârtejește
  • ‑nvârtejește
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejea
  • ‑nvârtejea
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejise
  • ‑nvârtejise
plural I (noi)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
(să)
  • învârtejim
  • ‑nvârtejim
  • învârtejeam
  • ‑nvârtejeam
  • învârtejirăm
  • ‑nvârtejirăm
  • învârtejiserăm
  • ‑nvârtejiserăm
  • învârtejisem
  • ‑nvârtejisem
a II-a (voi)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
(să)
  • învârtejiți
  • ‑nvârtejiți
  • învârtejeați
  • ‑nvârtejeați
  • învârtejirăți
  • ‑nvârtejirăți
  • învârtejiserăți
  • ‑nvârtejiserăți
  • învârtejiseți
  • ‑nvârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • învârtejesc
  • ‑nvârtejesc
(să)
  • învârtejească
  • ‑nvârtejească
  • învârtejeau
  • ‑nvârtejeau
  • învârteji
  • ‑nvârteji
  • învârtejiseră
  • ‑nvârtejiseră
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârteji
  • vârtejire
  • vârtejit
  • vârtejitu‑
  • vârtejind
  • vârtejindu‑
singular plural
  • vârtejește
  • vârtejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejesc
  • vârtejeam
  • vârtejii
  • vârtejisem
a II-a (tu)
  • vârtejești
(să)
  • vârtejești
  • vârtejeai
  • vârtejiși
  • vârtejiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejește
(să)
  • vârtejească
  • vârtejea
  • vârteji
  • vârtejise
plural I (noi)
  • vârtejim
(să)
  • vârtejim
  • vârtejeam
  • vârtejirăm
  • vârtejiserăm
  • vârtejisem
a II-a (voi)
  • vârtejiți
(să)
  • vârtejiți
  • vârtejeați
  • vârtejirăți
  • vârtejiserăți
  • vârtejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejesc
(să)
  • vârtejească
  • vârtejeau
  • vârteji
  • vârtejiseră
Intrare: învârtejire
învârtejire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învârtejire
  • ‑nvârtejire
  • învârtejirea
  • ‑nvârtejirea
plural
  • învârtejiri
  • ‑nvârtejiri
  • învârtejirile
  • ‑nvârtejirile
genitiv-dativ singular
  • învârtejiri
  • ‑nvârtejiri
  • învârtejirii
  • ‑nvârtejirii
plural
  • învârtejiri
  • ‑nvârtejiri
  • învârtejirilor
  • ‑nvârtejirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârteji învârtejire învârtejit vârteji

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răscoli învolbura 5 exemple
    exemple
    • Departe, pe munți, tuna; o furtună neagră se învîrtejea la înălțimile Ceahlăului. CAMILAR, TEM. 198.
      surse: DLRLC
    • Pe fereastra vagonului priveam cum fulgii sporesc, cum se învîrtejesc, cum cad apoi lin, cum țes pînză albă pe cîmpii, pînă la pădurile negre de sub pîcla zării. SADOVEANU, O. III 329.
      surse: DLRLC
    • Albii fluturi ai lui decembrie și ianuarie se învîrtejau turbați. MACEDONSKI, O. III 32.
      surse: DLRLC
    • Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învîrtejea în văzduh. RUSSO, S. 139.
      surse: DLRLC
    • Zăpada curgea... iar crivățul o spulbera, o-nvîrtejea, ne-o arunca-n ochi. SANDU-ALDEA, U. P. 59.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se întoarce (grabnic) din drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Numaidecît se învîrteji îndată cu toate oștile. BĂLCESCU, O. II 48.
      surse: DLRLC
    • Noi înapoi ne-nvîrtejim, Tînărului împărat să-i vestim. TEODORESCU, P. P. 164.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu rămăsese altă nădejde decît o tăcută supunere; cei mai mulți dintre boieri se învîrtejiră p-această înțeleaptă cale. ODOBESCU, S. A. 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vârtej
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

învârtejire

  • 1. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei.
    exemple
    • Învîrtejirea nervoasă, tensiunea neomenească de atîtea ore scădea într-o sfîrșeală trecătoare. CAMIL PETRESCU, P. V. 22.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Întoarcere din drum, înapoiere grabnică.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mîne să-mi faci carte către Barbu și poruncă de invîrtejire Neagului. ODOBESCU, S. A. 98.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învârteji
    surse: DEX '09 DEX '98