12 definiții pentru nutritiv

Articole pe această temă:

NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutrește; bogat în substanțe hrănitoare. ♦ Care aparține nutriției, privitor la nutriție, de nutriție. Schimburi nutritive. – Din fr. nutritif, lat. nutritivus.

NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutrește; bogat în substanțe hrănitoare. ♦ Care aparține nutriției, privitor la nutriție, de nutriție. Schimburi nutritive. – Din fr. nutritif, lat. nutritivus.

NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutrește; hrănitor. Substanțe nutritive. ♦ Privitor la nutriție, de nutriție.

nutritív (nu-tri-) adj. m., pl. nutritívi; f. nutritívă, pl. nutritíve

nutritív adj. m. (sil. -tri-), pl. nutritívi; f. sg. nutritívă, pl. nutritíve

NUTRITÍV adj. v. hrănitor.

NUTRITÍV, -Ă adj. Care hrănește; hrănitor. ♦ Referitor la nutriție, de nutriție. [< fr. nutritif, lat. nutritivus].

NUTRITÍV, -Ă adj. 1. care hrănește. 2. referitor la nutriție. (< fr. nutritif, lat. nutritivus)

NUTRITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care servește pentru a nutri; care are proprietatea de a nutri; hrănitor. Substanță ~ă. 2) Care ține de nutriție; propriu nutriției. /<fr. nutritif, lat. nutritivus

nutritiv a. ce servă de nutriment, ce nutrește.

* nutritív, -ă adj. (mlat. nutritivus). Care nutrește, hrănitor: laptele e foarte nutritiv. Pin care se face nutrițiunea: aparatu nutritiv. V. digestiv.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NUTRITÍV adj. consistent, hrănitor, sățios, suculent, (livr.) feculént, (astăzi rar) substanțiál, (înv.) mistuitór, nutritór, săturăciós, săturătór. (Alimente, substanțe ~.)

Intrare: nutritiv
nutritiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nutritiv nutritivul nutriti nutritiva
plural nutritivi nutritivii nutritive nutritivele
genitiv-dativ singular nutritiv nutritivului nutritive nutritivei
plural nutritivi nutritivilor nutritive nutritivelor
vocativ singular
plural