Definiția cu ID-ul 503936:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nurcă (nurci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47).