NUMERABIL adj. v. numărabil.

numerabil, ~ă a [At: LM / V: (înv) ~măr~ / Pl: ~i, ~e / E: lat numerabilis] Care se poate număra, socoti.

NUMERABIL, -Ă, numerabili, -e, adj. Care se poate socoti, calcula. – Din lat. numerabilis, it. numerabile.

NUMERABIL, -Ă adj. Care se poate număra, calcula; numărabil. [Cf. lat. numerabilis, it. numerabile].

NUMERABIL, -Ă adj. care se poate număra, calcula. (< lat. numerabilis, it. numerabile)

NUMERABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi numărat. /<lat. numeabilis, it. numerabile

NUMĂRABIL, -Ă, numărabili, -e, adj. Care se poate socoti, calcula. [Var.: numerabil, -ă adj.] – Din lat. numerabilis, it. numerabile.

numărabil, ~ă a vz numerabil

*NUMERAL I. adj. Care arată un număr: adjectiv ~. II. (pl. -ale) sn. Vorbă care exprimă un număr: ~ cardinal, ordinal, distributiv, multiplicativ (👉 ac. cuv.) [fr.].

*NUMERAR I. adj. Care servă la numărat; valoare ~ă, valoarea legală a titlurilor care au curs. II. sbst. Bani (peșin), bani numărați [fr.].

NUMĂRABIL, -Ă adj. Numerabil. [< număra + -bil].

numerabil adj. m., pl. numerabili; f. sg. numerabilă, pl. numerabile

numărabil adj. m., pl. numărabili; f. numărabilă, pl. numărabile

numărabil adj. m., pl. numărabili; f. numărabilă, pl. numărabile