2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
insulița vt [At: MARIAN, D. 72 / Pzi: ~țez / E: în- + sulița] (Îvr) A străpunge cu sulița.
însulițat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 92/2 / Pl: ~ați, ~e / E: însulița] (Înv) Străpuns cu sulița.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însulițat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 94 / Pl: ~uri / E: insulița] Însulițare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. ◊ Fig. O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
însulițéz v. tr. Vechĭ. Împung cu sulița. V. împușc, săgetez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
însulița, însulițez, vb. I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însulițat, însulițată, adj. (înv.) străpuns, împuns (cu sulița).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însulițat s.n. (înv.) însulițare, împungere, străpungere.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
însulița, însulițezverb
- 1. A străpunge cu sulița. DLRLC DLRM
- Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. DLRLC
- O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120. DLRLC
-
etimologie:
- în- + suliță DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.