2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

novator, ~oare [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: fr novateur, lat novator] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care aduce idei și concepții noi. 3-4 smf, a (Persoană) care introduce o noutate revoluționară într-un domeniu oarecare Si: inovator. 5 smf (Prt) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț.

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, adj. (Rar) Înnoitor. ♦ (Substantivat) Persoană cu idei și concepții noi. De asemeni... în arte și în litere, novatori, cei care ies din cărările obișnuite, întîmpină împotriviri. MACEDONSKI, O. IV 138.

NOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].

NOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)

NOVATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înnoiește, inovează ceva; inovator; înnoitor. Spirit ~. /<fr. novateur, lat. novator

*inovatór, -oáre adj. Care înoĭește, inovează. – Și novator.

* novatór, -oáre adj. (lat. novator). Rar. Inovator, înoitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

novatór adj. m., s. m., pl. novatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. novatoáre

novatór s. m., adj. m., pl. novatóri; f. sg. și pl. novatoáre, g.-d. sg. art. novatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NOVATÓR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.

novator adj. v. ÎNNOITOR. PRIMENITOR. REFORMATOR. REGENERATOR. TRANSFORMATOR.

Intrare: novatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • novatoare
  • novatoarea
plural
  • novatoare
  • novatoarele
genitiv-dativ singular
  • novatoare
  • novatoarei
plural
  • novatoare
  • novatoarelor
vocativ singular
  • novatoare
  • novatoareo
plural
  • novatoarelor
Intrare: novator (adj.)
novator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • novator
  • novatorul
  • novatoru‑
  • novatoare
  • novatoarea
plural
  • novatori
  • novatorii
  • novatoare
  • novatoarele
genitiv-dativ singular
  • novator
  • novatorului
  • novatoare
  • novatoarei
plural
  • novatori
  • novatorilor
  • novatoare
  • novatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

novator (adj.)

etimologie:

novator, -oare (persoană) novatoare novator livresc

  • 1. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • De asemeni... în arte și în litere, novatori, cei care ies din cărările obișnuite, întîmpină împotriviri. MACEDONSKI, O. IV 138.
      surse: DLRLC
  • 2. peiorativ Persoană care vrea să inoveze cu orice preț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: