10 definiții pentru nourel norel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOURÉL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.

NOURÉL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.

nourel sm [At: ALECSANDRI, P. III, 242 / P: no-u~ / V: (reg) norel / Pl: ~ei, (reg) ~e sn / E: nour + -el] 1-2 (Pop; șhp) Norișor (1-2). 3 (Buc) Țânțar mic.

NOURÉL, nourei, s. m. (Rar) Nouraș. Numai din cînd în cînd cîte un nourel alb, ca și cînd s-ar fi vărsat lapte pe cer. EMINESCU, N. 102. – Pl. și: (n.) nourele (ALECSANDRI, P. III 242). – Variantă: norél (TEODORESCU, P. P. 20) s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nourél s. m., pl. nouréi, art. nouréii

nourél s. m., pl. nouréi, art. nouréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NOURÉL s. v. norișor, noruleț, noruț, nouraș.

nourel s. v. NORIȘOR. NORULEȚ. NORUȚ. NOURAȘ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nourél, nouréi, s.m. (pop.) 1. norișor, noruleț. 2. (reg.) țânțar mic.

Intrare: nourel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nourel
  • nourelul
  • nourelu‑
plural
  • nourei
  • noureii
genitiv-dativ singular
  • nourel
  • nourelului
plural
  • nourei
  • noureilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norel
  • norelul
  • norelu‑
plural
  • norei
  • noreii
genitiv-dativ singular
  • norel
  • norelului
plural
  • norei
  • noreilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nourel norel

etimologie:

  • Nour + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98