notificat, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: notifica] 1 Care a fost adus la cunoștință în mod oficial. 2 (D. o notificare) Care a fost trimisă. 3 Notat (1). 4 (Înv) Indicat. 5 (Înv) Subliniat. 6 (Înv) Remarcat. 7 (Înv) Reținut.

notificație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr notification, lat notificatio, -onis] 1-2 Notificare (2, 4).

notificațiune sf vz notificație

*NOTIFICA (-fic) vb. tr. ⚖️ A înștiința, a face cunoscut, a aduce la cunoștință în formele prescrise de lege: ~ o hotărîre judecătorească [lat.].

NOTIFICA, notific, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință (în mod oficial); a înștiința (în scris); a trimite o notificare. ♦ A nota. – Din fr. notifier, lat. notificare.

NOTIFICA vb. I. tr. A aduce la cunoștință (ceva) printr-o înștiințare, printr-o notă oficială; a trimite o notificare. ♦ A nota. [P.i. notific, 3,6 -că. / < it., lat. notificare].

NOTIFICAȚIE s.f. Notificare, înștiințare. ♦ Act, document prin care se notifică ceva. [Gen. -iei, var. notificațiune s.f. / cf. fr. notification].

NOTIFICAȚIUNE s.f. v. notificație.

NOTIFICAȚIE s. f. notificare. (< fr. notification)

A NOTIFICA notific tranz. 1) (acte juridice)A aduce la cunoștință (unei persoane interesate) pe cale oficială. 2) pop. A sublinia în mod special. /<fr. notifier, lat. notificare

NOTIFICAȚIE ~i f. 1) v. A NOTIFICA. 2) Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, pentru a o informa că un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit. [G.-D. notificației; Sil. -ți-e] /<fr. notification^[1]

notificațiúne f. (lat. notificátio, -ónis). Acțiunea de a notifica. Hîrtia pin care se notifică. – Și -áție, dar ob. -áre.

notificație (desp. -ți-e) s. f., art. notificația (desp. -ți-a), g.-d. art. notificației; pl. notificații, art. notificațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

notificație (-ți-e-) s. f., art. notificația (-ți-a), g.-d. art. notificației; pl. notificații, art. notificațiile (-ți-i-)

notifica vb., ind. prez. 1 sg. notific, 3 sg. și pl. notifică; conj. prez. 3 sg. și pl. notifice

notificație s. f. (sil. -ți-e-), art. notificația (sil.-ți-a), g.-d. art. notificației; pl. notificații, art. notificațiile (sil. -ți-i-)^[1]

NOTIFICA vb. (JUR.) (înv.) a semnifica.

NOTIFICA vb. v. consemna, înregistra, înscrie, însemna, nota, scrie, trece.

NOTIFICAȚIE s 1. v. notificare. 2. v. indicație.^[1]

NOTIFICAȚIE s. 1. notificare. (~ sentinței.) 2. (concr.) indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...)