O definiție pentru normotipic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NORMOTÍPIC, -Ă adj. 1. de formă normală, între formele scurte și cele zvelte; echilibrat ca structură. 2. (despre contracții cardiace) de calitate normală. (< fr. normotypique)

Intrare: normotipic
normotipic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • normotipic
  • normotipicul
  • normotipicu‑
  • normotipică
  • normotipica
plural
  • normotipici
  • normotipicii
  • normotipice
  • normotipicele
genitiv-dativ singular
  • normotipic
  • normotipicului
  • normotipice
  • normotipicei
plural
  • normotipici
  • normotipicilor
  • normotipice
  • normotipicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)