O definiție pentru normotipic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NORMOTIPIC, -Ă adj. 1. de formă normală, între formele scurte și cele zvelte; echilibrat ca structură. 2. (despre contracții cardiace) de calitate normală. (< fr. normotypique)
Intrare: normotipic
normotipic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
normotipic, normotipicăadjectiv
- 1. De formă normală, între formele scurte și cele zvelte; echilibrat ca structură. MDN '00
- 2. (Despre contracții cardiace) De calitate normală. MDN '00
etimologie:
- normotypique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.