normaliș, ~ă a [At: (a. 1786) IORGA, S. D. XII, 188 / S și: (după ortografia maghiară) ~lis / Pl: ~iși, ~e / E: mg normalis cf lat normalis] (Trs; înv; îs) ~ dascăl Învățător de școală primară.

normaliș, -ă adj. (înv.; în sintagmă) normaliș dascăl = învățător; normal.

NORMALIȘ, -Ă adj. (Învechit, prin Transilv.; în sintagma) Normaliș dascăl = învățător (de școală primară). cf. normal (3 a). Andrei Șivaillovici... normalis dascăl (a. 1786). iorga, s. d. xii, 188. – Scris și: (după ortografia maghiară) normalis. – pl.: normaliși, -e. – Din magh. normalis. Cf.. lat. normalis.