8 definiții pentru nonviolență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NONVIOLÉNȚĂ s. f. Doctrină social-politică (sau religioasă) care interzice folosirea violenței, preconizând realizarea revendicărilor lor pe cale pașnică. ♦ Abținere de la orice act de violență. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. non-violence.

nonviolență sf [At: CONTEMP., 1949, nr. 120, 5/2 / P: ~vi-o~ / Pl: ~țe / E: non- + violență cf fr nonviolence] 1 Lipsă de violență (în relațiile dintre state). 2 Doctrină social-politică ce contestă necesitatea violenței ca mijloc de acțiune politică.

NONVIOLÉNȚĂ s. f. Doctrină social-politică care neagă necesitatea violenței ca mijloc de acțiune politică. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. non-violence.

NONVIOLÉNȚĂ s.f. Concepție social-politică utopică, care opune luptei revoluționare autoperfecționarea morală, armonia dintre clase etc. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. non-violence].

NONVIOLÉNȚĂ s. f. abținere de la orice violență. ♦ teoria ĕi = doctrină social-politică și religioasă care propovăduiește abținerea de la orice act de violență. (< fr. non-violence)

NONVIOLÉNȚĂ ~e f. Neaplicare a violenței în relațiile dintre oameni și dintre state. [G.-D. nonviolenței; Sil. -vi-o-] /<fr. non-violence


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nonviolénță (-vi-o-) s. f., g.-d. art. nonviolénței

nonviolénță s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. nonviolénței

Intrare: nonviolență
  • silabație: non-vi-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nonviolență
  • nonviolența
plural
genitiv-dativ singular
  • nonviolențe
  • nonviolenței
plural
vocativ singular
plural

nonviolență

  • 1. Doctrină social-politică (sau religioasă) care interzice folosirea violenței, preconizând realizarea revendicărilor lor pe cale pașnică.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Abținere de la orice act de violență.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: