11 definiții pentru nomenclator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOMENCLATOR, nomenclatoare, s. n. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc. sau enumerarea sortimentelor produselor ori a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. – Din fr. nomenclateur, lat. nomenclator.

nomenclator [At: BUDAI-DELEANU, LEX. I, 23r / Pl: ~oare, (5) ~i / E: lat nomenclator, fr nomenclateur] 1 sn Listă de cuvinte alcătuită după anumite criterii și de obicei în ordine alfabetică. 2 sn (Spc) Listă care cuprinde o nomenclatură (1). 3 sn (Spc) Listă care desemnează profesii, ocupații, funcții, posturi deținute de cineva într-un domeniu de activitate, într-o întreprindere sau instituție etc., organizată metodic. 4 sn Material, marfă, produs etc. prevăzut, înscris într-un nomenclator (1). 5 sm (Înv) Persoană care se ocupă de nomenclatura (1) unui domeniu al științei sau tehnicii.

NOMENCLATOR, nomenclatoare, s. n. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc. sau enumerarea sortimentelor produselor sau a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. – Din fr. nomenclateur, lat. nomenclator.

NOMENCLATOR, nomenclatoare, s. n. 1. Listă care cuprinde nomenclatura dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc. 2. Listă de materiale, produse etc. clasificate conform unui anumit criteriu. Nomenclator de materii prime. Nomenclator de utilaj.

NOMENCLATOR s.n. 1. Listă care conține nomenclatura unui domeniu al științei, al tehnicii etc. 2. Listă de materiale, de utilaje etc. organizată după anumite criterii. [Cf. fr. nomenclateur].

NOMENCLATOR s. n. carte, broșură, listă care conține nomenclatura unui domeniu. (< fr. nomenclateur, lat. nomenclator)

NOMENCLATOR ~oare n. Listă sau culegere care cuprinde nomenclatura unui domeniu de activitate, sistematizată după anumite criterii. /<fr. nomenclateur, lat. nomenclator

* nomenclatór m. (lat. nomenclator, d. nomen, nume, și * calare, clamare, a striga). Rob care la Romanĭ îĭ întovărășea pe ceĭ ce solicitaŭ funțiunile marĭ și cărora le spuneaŭ numele cetățenilor și pe care aveaŭ interes să-ĭ salute. Care se ocupă de nomenclatura uneĭ științe, uneĭ arte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nomenclator s. n., pl. nomenclatoare

nomenclator s. n., pl. nomenclatoare

nomenclator s. n., pl. nomenclatoare

Intrare: nomenclator
nomenclator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomenclator
  • nomenclatorul
  • nomenclatoru‑
plural
  • nomenclatoare
  • nomenclatoarele
genitiv-dativ singular
  • nomenclator
  • nomenclatorului
plural
  • nomenclatoare
  • nomenclatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nomenclator, nomenclatoaresubstantiv neutru

  • 1. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc. sau enumerarea sortimentelor produselor ori a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nomenclator de materii prime. Nomenclator de utilaj. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.