opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOBILITATE s. f. (Înv.) 1. Noblețe (1). 2. Noblețe (3). – Din lat. nobilitas, -atis.

nobilitate sf [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 66 / V: (înv) ~blătate / Pl: ~tăți / E: lat nobilitas, -atis] (Înv) 1 Nobilime (1). 2-4 Noblețe (2-4).

NOBILITATE, nobilități,[1] s. f. (Înv.) 1. Noblețe (1). 2. Noblețe (3). – Din lat. nobilitas, -atis.

  1. Indicarea existenței pluralului pare neadecvată. — gall

NOBILITATE s. f. (Învechit) Noblețe (1). Catîrul ce-și laudă nobilitatea. ALEXANDRESCU, M. 291. Vulpea și crocodilul au început a se prici pentru nobilitate care va fi mai de bun neam. ȚICHINDEAL, F. 69.

NOBILITATE s.f. (Liv.) Clasa nobililor; nobilime. [Cf. it. nobilitate, germ. Nobilität].

nobilitat, ~ă a [At: VASICI, M. I, 188/21 / Pl: ~ați, ~e / E: nobilita2] (Înv) 1 (D. substanțe, materiale etc.) Îmbunătățit calitativ Si: înnobilat. 2 (D. oameni) Care a primit un titlu de nobil (1) Si: înnobilat.

noblătate sf vz nobilitate

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nobilitate (înv.) s. f., g.-d. art. nobilității

nobilitate (înv.) s. f., g.-d. art. nobilității

nobilitate s. f., g.-d. art. nobilității; pl. nobilități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOBILITATE s. v. aristocrație, nobilime, noblețe.

nobilitate s. v. ARISTOCRAȚIE. NOBILIME. NOBLEȚE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nobilitat, -ă, adj. (înv.) 1. îmbunătățit calitativ, perfecționat, înnobilat. 2. care a primit un titlu de nobil; înnobilat.

Intrare: nobilitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nobilitate
  • nobilitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nobilități
  • nobilității
plural — —
vocativ singular —
plural —
noblătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nobilitat
nobilitat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nobilitat
  • nobilitatul
  • nobilitatu‑
  • nobilitată
  • nobilitata
plural
  • nobilitați
  • nobilitații
  • nobilitate
  • nobilitatele
genitiv-dativ singular
  • nobilitat
  • nobilitatului
  • nobilitate
  • nobilitatei
plural
  • nobilitați
  • nobilitaților
  • nobilitate
  • nobilitatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nobilitatesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Noblețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: noblețe
    • format_quote Catîrul ce-și laudă nobilitatea. ALEXANDRESCU, M. 291. DLRLC
    • format_quote Vulpea și crocodilul au început a se prici pentru nobilitate care va fi mai de bun neam. ȚICHINDEAL, F. 69. DLRLC
  • 2. livresc Clasa nobililor. DN
    sinonime: aristocrație nobilime
  • 3. Noblețe. DEX '09 DEX '98
    sinonime: noblețe
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.